Post lipicios

Nădejde vs.Speranță

Nu m-a învățat speranța în sensul de vis dar m-a învățat nădejdea adică încrederea, convingerea că la un moment dat va fi altfel decât este în momentul acela în care suferi. M-a învățat nădejdea incluzîndu-L pe Dumnezeu dar fără să o spună explicit pentru că pe vremurile alea nu era de vorbit de credință și de Dumnezeu. Știu că alții nu au ținut cont de … Continuă să citești Nădejde vs.Speranță

Post lipicios

Renunțarea la vis

Vorbim în gând cu alți oameni în loc să vorbim cu ei. Partea proastă este că mai și răspundem în locul lor adică, punem cuvinte în gura oamenilor ca după aia să luăm și decizii pe baza acestor gânduri. Credem că știm ce gândesc ceilalți, ce le place, cum ar vrea ei să fim noi și bineînțeles că toate gândurile astea sunt total în defavoarea … Continuă să citești Renunțarea la vis

De înțeles, de iubit și de lăsat

Ni se pare dificilă viața atunci când nu înțelegem. Dar, nu toate sunt de înțeles. Mă rog, până la momentul ăsta al evoluției umane. Cred că toate sunt de iubit. Dar asta devine și mai dificil de înțeles. (Cum să iubesc ceea ce eu consider că mi-a făcut rău?) Avem impresia că toate zilele trebuie să fie bune și aflăm destul de repede că nu … Continuă să citești De înțeles, de iubit și de lăsat

Post lipicios

Vulnerabilitate vs. Forță

Mi s-a spus de câteva ori în viața asta că sunt „prea puternică” sau că sunt femeia-bărbat iar cel mai explicit și mai greu de digerat a spus-o Buși într-o minunată dimineață de vară, în Vama Veche, pe când stăteam cu cafeaua în față pe terasă la „Canapele” împreună cu el și cu Ancuța Coman, minunata colegă și prietenă din Timișoara. Evident că eram în … Continuă să citești Vulnerabilitate vs. Forță

Post lipicios

Scrisoare netrimisă II

-Ce faci, fată, ai murit? -Nu, n-am murit? Dar tu, ai murit? -Nu, n-am murit? Și râdeam ca două căpiate de parcă mare glumă ce făcusem. După care ne aduceam la zi cu ultimele evenimente din viața noastră și cam pe acolo se termina conversația. Mă credeți sau nu, câțiava ani din lunga, minunata și colorata noastră prietenie care durează de 40 de ani, doar … Continuă să citești Scrisoare netrimisă II

Post lipicios

Arhiva vieții tale

Arhivăm zile, momente, ani și întâlniri fără ca de multe ori să putem să le dăm însemnătatea pe care o au. Ele se întâmplă, le înțelegem rostul pe care îl au în acel moment după care, pe unele le așezăm într-un colț de sulfet sau pe altele le punem cumva în frunte, în prim planul conștiinței noastre și astfel ajungem să fim acea întâmplare, acel … Continuă să citești Arhiva vieții tale

Post lipicios

Noi, oamenii, și firele dintre noi

Operaționalizăm cu concepte cum ar fi iubirea, fericirea, inteligența, Dumnezeu fără să luam în calcul că, în 99% dintre situațiile în care le folosim, ele sunt cuvinte abstracte. Ceea ce le face definibile este propria scara de valori, a fiecăruia dintre noi, care și ea la rândul ei, este influențată de experiențele de viață pe care le-am avut și imaginea pe care eu însumi o … Continuă să citești Noi, oamenii, și firele dintre noi

„Acasă” în sufletul tău

Bag cartela de metrou și mă uit la aparat care îmi arată că mai am 3 călătorii. Și, mă gândesc ca asta înseamnă că de fiecare dată când m-am dus, m-am și întors. Râd în sinea mea când îmi spun: „Asta e bine. Cât timp ne mai întoarcem, e bine. Până când om pleca de tot că doar nimeni nu împărățește lumea.” 😀 După care … Continuă să citești „Acasă” în sufletul tău

Post lipicios

Altă poveste din Bagdasar

– Dumnezeu să-i odihnească și pe Bagdasar și pe Arseni că am mâncat și azi! Pentru cei care nu știu așa se numește, Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni unde Bagdasar a fost primul neurochirurg din România iar Arseni este cel căruia îi datorăm existența clădirii și care a fost și el un mare neurochirurg român. Așa ziceam cum mulți ani în urmă, mai mult de … Continuă să citești Altă poveste din Bagdasar

Post lipicios

Amintiri și definiții

Există amintiri plăcute, există amintiri urâte, altele terifiante sau grețoase de-a dreptul dar există și „amintiri balsam”care sunt așa ca un refugiu unde să ne putem retrage când toate sau doar unele lucruri ni se pare de netrăit.La fel există oameni care sunt buni, alții care sunt răi și alții care ne pot fi refugiu în vreme de restriște. Exista oameni și amintiri de tot … Continuă să citești Amintiri și definiții

Post lipicios

Ce te-a învățat terapeutul tău?

Asta a fost întrebarea mea acum vreo 10 zile pe facebook și astea au fost răspunsurile primite de la voi. Ce m-a bucurat foarte mult este că sunt multe răspunsuri de la oameni care nu mi-au fost pacienți. Așa că sunt din mai multe curente și diverse școli din psihoterapie deci aveți de unde alege „remedii” care să vă fie de folos. Chiar dacă ați … Continuă să citești Ce te-a învățat terapeutul tău?

Scrisoare netrimisă III

Anul ăsta se fac 7 ani de când a murit. Era cu doar 2 săptămâni mai mare ca mine. Când a murit avea 45 de ani, doi copiii minunați și multe amintiri de căcat. Am locuit pe aceeași scară în primii 25 de ani de viață, am învățat la aceeași școală primele 10 clase în aceiași clasă, ea era memoria mea ambulantă. Puteam să o … Continuă să citești Scrisoare netrimisă III

Rugăciune de copil

Visează, Doamne, tu pentru mine! Pentru că, toate visele pe care le-am avut Mai mult te-ai luptat să mă ferești de ele. Visează, Doamne, tu pentru mine! Și, în visul tău să pui iubirea ta pentru mine. Să pui speranța ta că vom fi mai buni. Cu fiecare zi mai buni. Visează, Doamne, că noi toți urmăm calea ta. Visează că toate îndreptările tale au … Continuă să citești Rugăciune de copil

Hăul dintre noi

La început, între 2 oameni există o prăpastie a timpului și spațiului neparcurs încă. Un spațiu al cuvintelor încă nespuse, al gesturilor frumoase cărora nu le-a venit timpul și al cuvintelor neîndrăznite încă. Practic suntem fiecare pe un mal de unde încercăm să ne facem văzuți, auziți cu speranța că, la un moment dat, vom fi și înțeleși. E o prăpastie a neiubirii, un spațiu … Continuă să citești Hăul dintre noi

Absența răului nu înseamnă că e bine

„Zona de confort” – acea zonă „calduță” în care toate lucrurile sunt la locul lor și în care nu există riscul de a ne mai surprinde ceva – este una din cele mai mari păcăleli, este capcana perversă pe care viața ne-o întinde. Familiaritatea ei și absența răului o confundăm cu „binele”, credem că această îmbătare cu apă rece ne poate crea aceeași stare euforică … Continuă să citești Absența răului nu înseamnă că e bine

Arta de a nu (mai) fugi

3 bărbați, unul tânăr, unul middle age și unul mult mai în vârstă pleacă la pescuit. Ajung ei pe malul lacului, aruncă undițele în apă și, la un moment dat, pe malul celălalt, apare un grup de fete tinere, zglobii care se dezbracă și se aruncă în apă. -Hai să înotăm până la ele! zise, tânărul. -Mai bine să căutăm o barcă, și-a dat cu … Continuă să citești Arta de a nu (mai) fugi

(Re)scrierea scenariului de viață

Sunt în vacanță într-un loc minunat din țara asta minunată. Ei zic că se află în delta Siretului. Când am vorbit cu Marian acum 3 zile și i-am spus că plec în delta Siretului abia și-a reținut un zâmbet și și-a dat și ochii peste cap după care și-a căutat cuvintele pentru că, așa e el în raport cu mine, nu mi-o zice să mă … Continuă să citești (Re)scrierea scenariului de viață

… azi…

Răbdare înseamnă să înțelegi că există o dinamică, un proces care are loc, e în desfășurare și asupra căruia, de cele mai multe ori, degeaba intervii ca s-ar putea doar să strici. Să ai răbdare nu înseamnă să dai neliniștit din picior, să bați darabana cu degetele devenind astfel (aproape) incapabil să mai faci altceva în timp ce aștepți să se întâmple spunând: „Dar am … Continuă să citești … azi…

Amintirea unor întâlniri

De ceva vreme mă întâlnesc absolut întâmplător pe stradă cu un om pe care nu l-am mai văzut de prin ’93-’95 de pe vremea când făceam școala de asistente medicale și eram în practică la camera de gardă a spitalului Sf. Ioan. El nu mă mai recunoaște și nu cred că e din cauza măștii ci, cred că întâlnirea cu el, felul în care el … Continuă să citești Amintirea unor întâlniri

Atenție la cap!

Sunt aproape de 3 ani de când m-am dus pe o lapoviță și un frig cum se mai întâmplă să fie câteodată de Sân’ Dumitru, la librăria Humanitas Cișmigiu unde la ora 18:00 urma să vină Eric-Emmanuel Schmitt să-și lanseze noul roman tradus în limba română, Omul care vedea dincolo de chipuri. Putea să-și lanseze și carte de bucate că tot m-aș fi dus să … Continuă să citești Atenție la cap!