Post lipicios

Nădejde vs.Speranță

Nu m-a învățat speranța în sensul de vis dar m-a învățat nădejdea adică încrederea, convingerea că la un moment dat va fi altfel decât este în momentul acela în care suferi. M-a învățat nădejdea incluzîndu-L pe Dumnezeu dar fără să o spună explicit pentru că pe vremurile alea nu era de vorbit de credință și de Dumnezeu. Știu că alții nu au ținut cont de … Continuă să citești Nădejde vs.Speranță

Post lipicios

Renunțarea la vis

Vorbim în gând cu alți oameni în loc să vorbim cu ei. Partea proastă este că mai și răspundem în locul lor adică, punem cuvinte în gura oamenilor ca după aia să luăm și decizii pe baza acestor gânduri. Credem că știm ce gândesc ceilalți, ce le place, cum ar vrea ei să fim noi și bineînțeles că toate gândurile astea sunt total în defavoarea … Continuă să citești Renunțarea la vis

De înțeles, de iubit și de lăsat

Ni se pare dificilă viața atunci când nu înțelegem. Dar, nu toate sunt de înțeles. Mă rog, până la momentul ăsta al evoluției umane. Cred că toate sunt de iubit. Dar asta devine și mai dificil de înțeles. (Cum să iubesc ceea ce eu consider că mi-a făcut rău?) Avem impresia că toate zilele trebuie să fie bune și aflăm destul de repede că nu … Continuă să citești De înțeles, de iubit și de lăsat

Post lipicios

Vulnerabilitate vs. Forță

Mi s-a spus de câteva ori în viața asta că sunt „prea puternică” sau că sunt femeia-bărbat iar cel mai explicit și mai greu de digerat a spus-o Buși într-o minunată dimineață de vară, în Vama Veche, pe când stăteam cu cafeaua în față pe terasă la „Canapele” împreună cu el și cu Ancuța Coman, minunata colegă și prietenă din Timișoara. Evident că eram în … Continuă să citești Vulnerabilitate vs. Forță

Post lipicios

Scrisoare netrimisă II

-Ce faci, fată, ai murit? -Nu, n-am murit? Dar tu, ai murit? -Nu, n-am murit? Și râdeam ca două căpiate de parcă mare glumă ce făcusem. După care ne aduceam la zi cu ultimele evenimente din viața noastră și cam pe acolo se termina conversația. Mă credeți sau nu, câțiava ani din lunga, minunata și colorata noastră prietenie care durează de 40 de ani, doar … Continuă să citești Scrisoare netrimisă II

Post lipicios

Arhiva vieții tale

Arhivăm zile, momente, ani și întâlniri fără ca de multe ori să putem să le dăm însemnătatea pe care o au. Ele se întâmplă, le înțelegem rostul pe care îl au în acel moment după care, pe unele le așezăm într-un colț de sulfet sau pe altele le punem cumva în frunte, în prim planul conștiinței noastre și astfel ajungem să fim acea întâmplare, acel … Continuă să citești Arhiva vieții tale

Post lipicios

Noi, oamenii, și firele dintre noi

Operaționalizăm cu concepte cum ar fi iubirea, fericirea, inteligența, Dumnezeu fără să luam în calcul că, în 99% dintre situațiile în care le folosim, ele sunt cuvinte abstracte. Ceea ce le face definibile este propria scara de valori, a fiecăruia dintre noi, care și ea la rândul ei, este influențată de experiențele de viață pe care le-am avut și imaginea pe care eu însumi o … Continuă să citești Noi, oamenii, și firele dintre noi

„Acasă” în sufletul tău

Bag cartela de metrou și mă uit la aparat care îmi arată că mai am 3 călătorii. Și, mă gândesc ca asta înseamnă că de fiecare dată când m-am dus, m-am și întors. Râd în sinea mea când îmi spun: „Asta e bine. Cât timp ne mai întoarcem, e bine. Până când om pleca de tot că doar nimeni nu împărățește lumea.” 😀 După care … Continuă să citești „Acasă” în sufletul tău

Post lipicios

Altă poveste din Bagdasar

– Dumnezeu să-i odihnească și pe Bagdasar și pe Arseni că am mâncat și azi! Pentru cei care nu știu așa se numește, Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni unde Bagdasar a fost primul neurochirurg din România iar Arseni este cel căruia îi datorăm existența clădirii și care a fost și el un mare neurochirurg român. Așa ziceam cum mulți ani în urmă, mai mult de … Continuă să citești Altă poveste din Bagdasar

Post lipicios

Amintiri și definiții

Există amintiri plăcute, există amintiri urâte, altele terifiante sau grețoase de-a dreptul dar există și „amintiri balsam”care sunt așa ca un refugiu unde să ne putem retrage când toate sau doar unele lucruri ni se pare de netrăit.La fel există oameni care sunt buni, alții care sunt răi și alții care ne pot fi refugiu în vreme de restriște. Exista oameni și amintiri de tot … Continuă să citești Amintiri și definiții

Post lipicios

Ce te-a învățat terapeutul tău?

Asta a fost întrebarea mea acum vreo 10 zile pe facebook și astea au fost răspunsurile primite de la voi. Ce m-a bucurat foarte mult este că sunt multe răspunsuri de la oameni care nu mi-au fost pacienți. Așa că sunt din mai multe curente și diverse școli din psihoterapie deci aveți de unde alege „remedii” care să vă fie de folos. Chiar dacă ați … Continuă să citești Ce te-a învățat terapeutul tău?

Ușa din spatele nostru

După ce intri în scara blocului în care locuiesc dai de un mic holișor (cum ar fi spus Buni, pentru că, nu știu să spun de ce sau de unde avea obiceiul ăsta de a folosi dimininutive) care este un spațiu în care sunt situate cutiile de scrisori. Hmmm… de parcă cine mai primește scrisori? Primim facturi, pliante pentru te miri ce prostii, iar în … Continuă să citești Ușa din spatele nostru

Am „înfrânt” încă o dată

N-am fost niciodată bolnavă până acum 3 sătămâni în sensul să zac în pat. Pentru că asta înseamnă să fii bolnav pentru mine: să te invalideze, să te pună la pat, să nu fii în stare să faci nimic. Așa, dacă te miști, mai cu sprijin, mai încet dar ești apt să te îngrijești singur, din perspectiva mea, nu este chiar boală. Știu că așa … Continuă să citești Am „înfrânt” încă o dată

Când înțelegem cu sufletul

Nu întotdeauna e nevoie să înțelegm cuvintele pe care le auzim, semantic mă refer, pentru că putem, în anumite momente, când suntem suficient de liniștiți să ne lăsăm cuprinși de ceea ce un om vrea și poate să transmită prin emoția care însoțește cuvintele poporului său. Așa mi-a arătat mie viața, că putem să simțim cuvintele altui popor. Putem să ne lăsăm învăluiți în muzicalitatea … Continuă să citești Când înțelegem cu sufletul

Tu ce întrebări îți pui?

Mi-am adus aminte că, într-un an în apropierea Crăciunului, o pacientă m-a întrebat cumva retoric: – Măi Ligia, cum ar fi să am globul de cristal și să nu știu ce întrebări să-i pun!? Iar asta m-a dus cumva cu gândul la această impotență cognitivă pe care o avem mulți dintre noi aceea de a nu ști ce întrebări să ne adresăm și ale căror … Continuă să citești Tu ce întrebări îți pui?

La cules de stele

A fost cândva o fată pe care nimeni nu a învățat-o să culeagă stele. Nu, nu, ăăă… A fost odată o fată căruia nimeni nu i-a spus că există stele. Nimeni nu i-a spus că există magie, că lumea are părți fascinante, că lumea este plină de mici (sau mari) minuni. Dar hai să zicem întâi că doar mici minuni ca să nu ne speriem. … Continuă să citești La cules de stele

Quid pro quo

„Quid pro quo este o expresie în limba latină care înseamnă „ceva pentru ceva” sau „o favoare pentru o favoare”, folosită deci pentru a identifica un schimb de bunuri, în care un transfer depinde de celălalt.” (Wiki) Acestea fiind spuse, te întreb și pe tine cum îi întreb pe mulți alți oameni în cabinet: de câte ori te-ai gândit la relația ta de cuplu ca fiind bazată … Continuă să citești Quid pro quo

Să privești norii

Voi știați că atunci când te oprești o clipă, două poți vedea că norii chiar se mișcă pe cer? Că umbra își schimbă forma și că într-un ritm greu perceptibil din fuga nebună, anotimpurile întâi se îngână unul cu celalalt și, pentru că nu suntem atenți, ele se furișează unul în locul celuilat ca niște copii năstrușnici care nu vor altceva decât să ne surprindă … Continuă să citești Să privești norii

Ευχαριστώ Νίκοs!

Când am vizitat orașul Corfu am dat peste un magazin unde se vindeau tricouri care aveau tot felul de chestii scrise pe ele. Cel mai mult mi-a atras atenția un tricou cu un citat scris în limba greacă sub care mult mai mic era scris numele lui Nikos Kazantzakis. Până să aflu ce scrie am decis că îl cumpăr pentru fiul meu. (ελπίζω για τίποτα … Continuă să citești Ευχαριστώ Νίκοs!

Dioptriile propriei conștiințe

La un moment dat a trebuit să îmi schimb dioptriile și doamna optometrist mi-a sugerat să îmi pun și lentile de contact pentru distanță. Adică, într-un timp foarte scurt, cu cele două rânduri de lentile, am devenit un fel de robopsy  . Ce-a fost nasol la abgradarea asta este că am început să văd praful așezându-se mult mai repede precum și alte mici imperfecțiuni ale mele … Continuă să citești Dioptriile propriei conștiințe