Post lipicios
Nădejde vs.Speranță
Nu m-a învățat speranța în sensul de vis dar m-a învățat nădejdea adică încrederea, convingerea că la un moment dat va fi altfel decât este în momentul acela în care suferi. M-a învățat nădejdea incluzîndu-L pe Dumnezeu dar fără să o spună explicit pentru că pe vremurile alea nu era de vorbit de credință și de Dumnezeu. Știu că alții nu au ținut cont de … Continuă să citești Nădejde vs.Speranță
Post lipicios
Renunțarea la vis
Vorbim în gând cu alți oameni în loc să vorbim cu ei. Partea proastă este că mai și răspundem în locul lor adică, punem cuvinte în gura oamenilor ca după aia să luăm și decizii pe baza acestor gânduri. Credem că știm ce gândesc ceilalți, ce le place, cum ar vrea ei să fim noi și bineînțeles că toate gândurile astea sunt total în defavoarea … Continuă să citești Renunțarea la vis
De înțeles, de iubit și de lăsat
Ni se pare dificilă viața atunci când nu înțelegem. Dar, nu toate sunt de înțeles. Mă rog, până la momentul ăsta al evoluției umane. Cred că toate sunt de iubit. Dar asta devine și mai dificil de înțeles. (Cum să iubesc ceea ce eu consider că mi-a făcut rău?) Avem impresia că toate zilele trebuie să fie bune și aflăm destul de repede că nu … Continuă să citești De înțeles, de iubit și de lăsat
Post lipicios
Vulnerabilitate vs. Forță
Mi s-a spus de câteva ori în viața asta că sunt „prea puternică” sau că sunt femeia-bărbat iar cel mai explicit și mai greu de digerat a spus-o Buși într-o minunată dimineață de vară, în Vama Veche, pe când stăteam cu cafeaua în față pe terasa „La Canapele” împreună cu el și cu Ancuța Coman, minunata colegă și prietenă din Timișoara. Evident că eram în … Continuă să citești Vulnerabilitate vs. Forță
Post lipicios
Scrisoare netrimisă II
-Ce faci, fată, ai murit? -Nu, n-am murit? Dar tu, ai murit? -Nu, n-am murit? Și râdeam ca două căpiate de parcă mare glumă ce făcusem. După care ne aduceam la zi cu ultimele evenimente din viața noastră și cam pe acolo se termina conversația. Mă credeți sau nu, câțiava ani din lunga, minunata și colorata noastră prietenie care durează de 40 de ani, doar … Continuă să citești Scrisoare netrimisă II
Post lipicios
Arhiva vieții tale
Arhivăm zile, momente, ani și întâlniri fără ca de multe ori să putem să le dăm însemnătatea pe care o au. Ele se întâmplă, le înțelegem rostul pe care îl au în acel moment după care, pe unele le așezăm într-un colț de sulfet sau pe altele le punem cumva în frunte, în prim planul conștiinței noastre și astfel ajungem să fim acea întâmplare, acel … Continuă să citești Arhiva vieții tale
Post lipicios
Noi, oamenii, și firele dintre noi
Operaționalizăm cu concepte cum ar fi iubirea, fericirea, inteligența, Dumnezeu fără să luam în calcul că, în 99% dintre situațiile în care le folosim, ele sunt cuvinte abstracte. Ceea ce le face definibile este propria scara de valori, a fiecăruia dintre noi, care și ea la rândul ei, este influențată de experiențele de viață pe care le-am avut și imaginea pe care eu însumi o … Continuă să citești Noi, oamenii, și firele dintre noi
„Acasă” în sufletul tău
Bag cartela de metrou și mă uit la aparat care îmi arată că mai am 3 călătorii. Și, mă gândesc ca asta înseamnă că de fiecare dată când m-am dus, m-am și întors. Râd în sinea mea când îmi spun: „Asta e bine. Cât timp ne mai întoarcem, e bine. Până când om pleca de tot că doar nimeni nu împărățește lumea.” 😀 După care … Continuă să citești „Acasă” în sufletul tău
Post lipicios
Altă poveste din Bagdasar
– Dumnezeu să-i odihnească și pe Bagdasar și pe Arseni că am mâncat și azi! Pentru cei care nu știu așa se numește, Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni unde Bagdasar a fost primul neurochirurg din România iar Arseni este cel căruia îi datorăm existența clădirii și care a fost și el un mare neurochirurg român. Așa ziceam cum mulți ani în urmă, mai mult de … Continuă să citești Altă poveste din Bagdasar
Post lipicios
Amintiri și definiții
Există amintiri plăcute, există amintiri urâte, altele terifiante sau grețoase de-a dreptul dar există și „amintiri balsam”care sunt așa ca un refugiu unde să ne putem retrage când toate sau doar unele lucruri ni se pare de netrăit.La fel există oameni care sunt buni, alții care sunt răi și alții care ne pot fi refugiu în vreme de restriște. Exista oameni și amintiri de tot … Continuă să citești Amintiri și definiții
Post lipicios
Ce te-a învățat terapeutul tău?
Asta a fost întrebarea mea acum vreo 10 zile pe facebook și astea au fost răspunsurile primite de la voi. Ce m-a bucurat foarte mult este că sunt multe răspunsuri de la oameni care nu mi-au fost pacienți. Așa că sunt din mai multe curente și diverse școli din psihoterapie deci aveți de unde alege „remedii” care să vă fie de folos. Chiar dacă ați … Continuă să citești Ce te-a învățat terapeutul tău?
Mână în mână
Există oameni care să ne învețe cum să abordăm o persoană de care ne simțim atrași. Cum să intrăm în vorba, cum să o atingem, să o îmbrățișam sau cum să luăm acea persoana de mână. M-a mirat grozav și asta. Și m-am bucurat pentu mine că am apucat vremurile în care actul sexual nu era nici pe departe prima opțiune. M-am bucurat și pentru … Continuă să citești Mână în mână
Opinie
Am văzut în reluare emisiunea „Intrare liberă” de la TVR CULTURAL care a avut ca subiect scrisoare celor 13 culte care spune: „Religia ar trebui să poată fi aleasă de către elevi, la fel ca alte discipline din trunchiul comun, ca probă de examen la noul Bacalaureat, propus în proiectul legii Educației. Asta solicită 13 reprezentanți ai cultelor religioase recunoscute de statul român, într-o adresă … Continuă să citești Opinie
Copilul de azi
Venim pe lume copii dar nu toți suntem copiii cuiva. Unii pleacă din lumea asta copii pentru că nu au atins vârsta maturității, alții pleacă tot copii pentru că nu au devenit adulți. Unii dintre noi ne „facem mari” cu mult înainte de vreme pentru că lumea în care trăim ne forțează să înțelegem și să adoptăm raționamente și implicit comportamente, cu mult înaintea vârstei … Continuă să citești Copilul de azi
Poezie scrisă în trafic
Eram pe o stradă Cu dublu sens. Fiecare văzându-și de drumul său. Dar, totuși, din când în când Viețile ni s-au intersectat Preț de o privire aruncată în fuga Vieților trăite în carcasele de carne. Au mai fost și câteva semafoare La care ne-am întâlnit, am adăstat Și ne-am iubit. Până când ochiul roșu A început să clipească intermitent Anunțându-ne că totul este vremelnic. Că … Continuă să citești Poezie scrisă în trafic
Rolul de părinte
Ne dorim să fim perfecți în ochii copiilor noștri. Ei sunt cei care ne-au creat cel mai puternic sentiment trăit vreodată, ne-au făcut să ne mirăm de puterea noastră de a face, de a gândi soluții, de a trece peste propriile dorințe și nevoi. Iubindu-i atât – și mulți dintre noi fiind în incapacitatea de a putea exprima concret atât de multă iubire – ne … Continuă să citești Rolul de părinte
De va fi să vii
Coșurile caselor scot deja fum, Galbenul și ruginiul ne încurcă pașii, Un soare blând ar vrea să ne-încălzească Pentru că el a înțeles primul Că am lasat iubirea să se chircească de frig În absența sufletelor noastre. Cred că tu îmi promiți că vii in octombrie Pentru că știi că e luna în care frunzele mor, Soarele și-a schimbat unghiul din care ne privește, Iar … Continuă să citești De va fi să vii
Eu, ca sumă a întâmplărilor
Eu cred că cele mai importante relații sunt cele care reușesc să ne mențină pe linia de plutire. Care ne refac echilibrul. Mai ales în perioadele în care credeam că așa ceva nu mai este posibil. Datorită lor putem să ne menținem și putem, la rândul nostru, să continuăm să fim sprijin pentru alții. Înlănțuirea asta dintre sufletele noastre este cea care cred că a … Continuă să citești Eu, ca sumă a întâmplărilor
Constantinos din Corfu
Constantinos este un grec de 52 de ani care are o mică taverna în satul Moraitika din sudul insulei Corfu. Este căsătorit și are 3 baieti de 27, 22 si 15 ani. Mama lui are 72 de ani. „- Acum e mai mult ca o soră mai mare. Mai ales de când a murit tata în urmă cu aproape 3 ani… Ne certăm, plec prin … Continuă să citești Constantinos din Corfu
Solitudinea ca un dar
Ce mare diferență între a îți fi dor de cineva și a-ți dori să fii cu cineva. Ce mare diferență, ce stări cu totul diferite între abandon, singurătate și solitudine. Ultima se datorează regăsirii de sine și împăcării atât cu abandonul dar și cu lungile perioade de singurătate în care (cel mai probabil) îți era dor de cineva. [Bine, mai există și forma cea mai … Continuă să citești Solitudinea ca un dar
Ce faci dacă află că nu există Moș Crăciun?
Cine nu s-a chinuit să ascundă cadourile pentru Crăciun încă din luna octombrie nu a testat suficient până unde îl poate duce imaginația și cât de bine își poate modifica expresia feței atunci când crede că a fost surprins pe lângă locul acela. Și, totuși, ce facem dacă află și trebuie să-i spunem „ceva”? Îi spunem adevărul. Adevărul în care să se regăsească tot ceea … Continuă să citești Ce faci dacă află că nu există Moș Crăciun?
Pași către propriul suflet 