Copiii nenăscuți

Într-o zi, „din senin” – și pun ghilimele pentru că, în terapie, subiectele de discuție nu apar din senin, există o înlănțuire de idei, uneori greu sesizabilă, menită să scoată efectiv din străfundurile sufletului toate câte sunt de rezolvat. Așa s-a întâmplat și în ziua aia în care Decebal, ultimul dintre terapeuți, și-a adus aminte că în 2010 a fost la un curs de constelații … Continuă să citești Copiii nenăscuți

O altă zi în sala de operație

De felul meu nu prea transpir nici măcar în zilele foarte călduroase. Ce mi-a mai dat de furcă la capitolul ăsta este menopauza 😀 dar amintirea care mi-a venit azi în minte și aș vrea să v-o povestesc s-a întâmplat de mult de tot, acum mai bine de 20 de ani pe vremea în care eram tânără. Lucram la sala de operații atunci ca asistentă … Continuă să citești O altă zi în sala de operație

Waze-ul vieții

„Credința, speranța și iubirea ne conduc prin viață”, e o replică pe care am auzit-o într-un film. Propoziția asta simplă m-a făcut să mă gândesc că aceste concepte pot fi niște repere, un fel de waze care ne spune pe ce stradă să mergem, ce să evităm și, în general, ce e bine să facem ca astfel să putem avea o călătorie plăcută. Putem să … Continuă să citești Waze-ul vieții

Punct și de la capăt

Am făcut cafea. Am încălzit laptele. L-am făcut spumă. Am dus cafeaua în balcon. Și trigoanele cu brânză dulce cumpărate ieri. Dau să mă așez, mișc scăunelul artizanal cu trei picioare care îmi ține loc de măsuță și cafeaua se varsă toată pe jos. Și pe picioarele mele. Mă uit cu ochi netreziți la pata mare café au lait 🙂 de pe jos și de … Continuă să citești Punct și de la capăt

Timpul și liberul arbitru

Cu cât te îndepărtezi în timp de un eveniment cu atât îți vine mai lesne să îl povestești. Nu-ți mai e nici atât de rușine, nu ți se mai pare că ai făcut chiar toate nefăcutele din lumea asta, începe să devină confortabil să te povestești pe tine sau întâmplările din familia ta. E ca și cum timpul ar fi o lentilă care, simultan, estompează … Continuă să citești Timpul și liberul arbitru

Culoarea sufletului

Am găsit rapiță în piață, nu am recunoscut-o, l-am întrebat pe omul acela ce floare e că e foarte frumoasă iar el s-a uitat la mine ca la extratereștri. Îi povestesc fiică-mii faza la care ea zice: – Cum să nu știi care e rapița? – E, asta e acum… Las’ că știu altele  De unde să știu? Crezi că m-a dus taică-tu tot în lanuri … Continuă să citești Culoarea sufletului

Egalitate și spațiu

Există o expresie pe care indigenii sud-americani o folosesc în limba quechua: „Dacă Pământul e Mama noastră, noi toți suntem frați și surori.” Printre altele, asta mi-a povestit fi-miu acum 2 zile. Era o știre auzită la televizor și, pentru cei care mai citesc ce scriu pe facebook, să știți că, da, mai avem și discuții serioase din când în când. 😀 Abia ce ne … Continuă să citești Egalitate și spațiu

O viață nouă, vă rog!

Pretindem că suntem fericiți, pretindem că ceea ce ar putea să pară tristețe este doar o umbră, că zona de confort în care ne învârtim înghesuit și meschin fără posibilitate de evoluție ar fi ceea ce ne dorim. Chiar dacă evităm să ne uităm atent la faptul că binele nu există acolo. Este doar o zonă în care toate lucrurile sunt familiare iar simplul faptul … Continuă să citești O viață nouă, vă rog!

Impermanență și liber arbitru

Mult timp mi-a fost frică de singurătate. Slavă Domnului! că, pe măsura ce timpul a trecut și am reușit să înțeleg mai mult, mi-am dat seama că teama cea mai mare nu este accea de singurătate, ci este cea de a fi în compania unor oameni nepotriviți. Nepotriviți mie ca scară de valori, ca atitudine față de viață și de vicisitudinile ei. Nepotriviți din punct … Continuă să citești Impermanență și liber arbitru