Trebuie să ne iertăm pe noi și să îi iertăm pe ceilalți.

Trebuie să ne iubim pe noi și să îi iubim pe ceilalți.

Trebuie să avem grijă de noi așa cum avem grijă de ceilalți. Sau să avem grijă de alți oameni așa cum avem grijă de noi.

Fiecare dintre aceste sentimente reprezintă o aripă care ne ajută să ne înălțăm. Avem nevoie de amândouă ca să găsim, în zborul nostru prin viața asta, locul cel mai potrivit în care să devenim ceea ce ne-am dorit dintotdeauna să fim și poate că nu am știut cum. Cred că răspunsul îl putem găsi în această dualitate a trăirilor și sentimentelor noastre.

Doar cu una dintre ele – cu iubirea pentru mine sau doar cu cea pentru alții – îmi va fi greu să mă deplasez prin lume. Dacă îmi canalizez atenția doar într-un sens va fi ca și cum aș rămâne cu o aripă mai mică, nedezvoltată care mai mult mă încurcă decât să mă ajute. Nu pot să mă iubesc doar pe mine, nu pot să mă iert doar pe mine cum nu este firesc să-mi port doar mie de grijă. La fel cum este total nefiresc să uit de mine. Să uit să mă bag și pe mine în această ecuație numită viață fără să țin cont de nevoile, dorințele și limitele mele.

Nu pot să fiu doar eu în mintea și inima mea cum nu pot să fie doar ei în mintea și inima mea.

*

Așa că, în loc să vă întrebați de ce vă doare una sau alta, de ce nu vă „merge” o afacere, de ce sunteți singuri fără să vă fi dorit asta, mai bine întrebați-vă pe cine nu ați iertat sau… când a fost ultima dată când v-ați gândit la voi cu iubire, compasiune și, mai ales, îngăduință față de nereușitele voastre.

Întrebați-vă când ați făcut un gest cât de mic de compasiune față de un alt om. Sau, când v-ați oprit din goana nebună pentru a vă întreba sufletul ce are nevoie ca să poată merge mai departe.

Iar după ce veți fi aflat răspunsul la aceste întrebări nu vă lăsați furați mai departe de alte gânduri și nu continuați fuga zilnică spre nicăieri ci, faceți tot ce stă în puterea voastră să puneți în act răspunsul aflat. Pentru ca astfel să puteți să vă dezvoltați amândouă aripile. Să le creșteți într-atât încât să vă poată purta acolo unde vă este cel mai bine. În locul în care să puteți trăi în echilibru și armonie și unde să vă puteți dezvolta în continuare abilitatea de a vă iubi pe voi dar și pe ceilalți. De a fi îngăduitori și iertători cu voi dar și cu ceilalți. Și unde să nu mai uitați de voi și de nici un om care stă în puterea voastră să îl ajutați.