Anul ăsta se fac 7 ani de când a murit. Era cu doar 2 săptămâni mai mare ca mine. Când a murit avea 45 de ani, doi copiii minunați și multe amintiri de căcat. Am locuit pe aceeași scară în primii 25 de ani de viață, am învățat la aceeași școală primele 10 clase în aceiași clasă, ea era memoria mea ambulantă. Puteam să o … Continuă să citești Scrisoare netrimisă III
Visează, Doamne, tu pentru mine! Pentru că, toate visele pe care le-am avut Mai mult te-ai luptat să mă ferești de ele. Visează, Doamne, tu pentru mine! Și, în visul tău să pui iubirea ta pentru mine. Să pui speranța ta că vom fi mai buni. Cu fiecare zi mai buni. Visează, Doamne, că noi toți urmăm calea ta. Visează că toate îndreptările tale au … Continuă să citești Rugăciune de copil
În ultimii ani, am avut în mod constant în terapie oameni care erau în burnout. Adică oameni care se epuizaseră muncind. Ajunseseră pe fundul rezervorului lor de energie încât abia mai aveau putere să se târâie de la o zi la alta. Erau năuci – o expresie pe care o știu de la Buni – adică înțelegeau foarte greu ce se întâmplă în jurul lor, … Continuă să citești Burnout
La început, între 2 oameni există o prăpastie a timpului și spațiului neparcurs încă. Un spațiu al cuvintelor încă nespuse, al gesturilor frumoase cărora nu le-a venit timpul și al cuvintelor neîndrăznite încă. Practic suntem fiecare pe un mal de unde încercăm să ne facem văzuți, auziți cu speranța că, la un moment dat, vom fi și înțeleși. E o prăpastie a neiubirii, un spațiu … Continuă să citești Hăul dintre noi
„Zona de confort” – acea zonă „calduță” în care toate lucrurile sunt la locul lor și în care nu există riscul de a ne mai surprinde ceva – este una din cele mai mari păcăleli, este capcana perversă pe care viața ne-o întinde. Familiaritatea ei și absența răului o confundăm cu „binele”, credem că această îmbătare cu apă rece ne poate crea aceeași stare euforică … Continuă să citești Absența răului nu înseamnă că e bine
3 bărbați, unul tânăr, unul middle age și unul mult mai în vârstă pleacă la pescuit. Ajung ei pe malul lacului, aruncă undițele în apă și, la un moment dat, pe malul celălalt, apare un grup de fete tinere, zglobii care se dezbracă și se aruncă în apă. -Hai să înotăm până la ele! zise, tânărul. -Mai bine să căutăm o barcă, și-a dat cu … Continuă să citești Arta de a nu (mai) fugi
Sunt în vacanță într-un loc minunat din țara asta minunată. Ei zic că se află în delta Siretului. Când am vorbit cu Marian acum 3 zile și i-am spus că plec în delta Siretului abia și-a reținut un zâmbet și și-a dat și ochii peste cap după care și-a căutat cuvintele pentru că, așa e el în raport cu mine, nu mi-o zice să mă … Continuă să citești (Re)scrierea scenariului de viață
Răbdare înseamnă să înțelegi că există o dinamică, un proces care are loc, e în desfășurare și asupra căruia, de cele mai multe ori, degeaba intervii ca s-ar putea doar să strici. Să ai răbdare nu înseamnă să dai neliniștit din picior, să bați darabana cu degetele devenind astfel (aproape) incapabil să mai faci altceva în timp ce aștepți să se întâmple spunând: „Dar am … Continuă să citești … azi…
De ceva vreme mă întâlnesc absolut întâmplător pe stradă cu un om pe care nu l-am mai văzut de prin ’93-’95 de pe vremea când făceam școala de asistente medicale și eram în practică la camera de gardă a spitalului Sf. Ioan. El nu mă mai recunoaște și nu cred că e din cauza măștii ci, cred că întâlnirea cu el, felul în care el … Continuă să citești Amintirea unor întâlniri
Sunt aproape de 3 ani de când m-am dus pe o lapoviță și un frig cum se mai întâmplă să fie câteodată de Sân’ Dumitru, la librăria Humanitas Cișmigiu unde la ora 18:00 urma să vină Eric-Emmanuel Schmitt să-și lanseze noul roman tradus în limba română, Omul care vedea dincolo de chipuri. Putea să-și lanseze și carte de bucate că tot m-aș fi dus să … Continuă să citești Atenție la cap!
