De ceva vreme mă întâlnesc absolut întâmplător pe stradă cu un om pe care nu l-am mai văzut de prin ’93-’95 de pe vremea când făceam școala de asistente medicale și eram în practică la camera de gardă a spitalului Sf. Ioan. El nu mă mai recunoaște și nu cred că e din cauza măștii ci, cred că întâlnirea cu el, felul în care el … Continuă să citești Amintirea unor întâlniri
Sunt aproape de 3 ani de când m-am dus pe o lapoviță și un frig cum se mai întâmplă să fie câteodată de Sân’ Dumitru, la librăria Humanitas Cișmigiu unde la ora 18:00 urma să vină Eric-Emmanuel Schmitt să-și lanseze noul roman tradus în limba română, Omul care vedea dincolo de chipuri. Putea să-și lanseze și carte de bucate că tot m-aș fi dus să … Continuă să citești Atenție la cap!
La radio se aude Miles Davis cântând Blue in Green și facebook-ul îmi aduce aminte că acum 2 ani m-am gândit așa la mine și la viața mea: Cred că m-am îndrăgostit iremediabil de viață abia când am învățat să-mi duc necazurile. Moment în care mi dau seama nu neapărat că uitasem ce-am gândit atunci ci, lăsasem să se piardă acest adevăr printre îngrijorări și … Continuă să citești Viața ca un puzzle
Știu că greșesc cu estimarea dar, eu cred că 90% dintre oamenii care au trăit, care trăiesc și vor trăi pe pământul ăsta au fost făcuți din iubire. Adică oamenii aceia doi care au contribuit la venirea lor pe lume, la momentul acela se iubeau. În momentul acela erau fericiți. Se bucurau că s-au întâlnit prin cine știe ce jocuri și „întâmplări” ale sorții. Așa … Continuă să citești Ziua fericirii
Post lipicios
Nu m-a învățat speranța în sensul de vis dar m-a învățat nădejdea adică încrederea, convingerea că la un moment dat va fi altfel decât este în momentul acela în care suferi. M-a învățat nădejdea incluzîndu-L pe Dumnezeu dar fără să o spună explicit pentru că pe vremurile alea nu era de vorbit de credință și de Dumnezeu. Știu că alții nu au ținut cont de … Continuă să citești Nădejde vs.Speranță
Post lipicios
Vorbim în gând cu alți oameni în loc să vorbim cu ei. Partea proastă este că mai și răspundem în locul lor adică, punem cuvinte în gura oamenilor ca după aia să luăm și decizii pe baza acestor gânduri. Credem că știm ce gândesc ceilalți, ce le place, cum ar vrea ei să fim noi și bineînțeles că toate gândurile astea sunt total în defavoarea … Continuă să citești Renunțarea la vis
Ni se pare dificilă viața atunci când nu înțelegem. Dar, nu toate sunt de înțeles. Mă rog, până la momentul ăsta al evoluției umane. Cred că toate sunt de iubit. Dar asta devine și mai dificil de înțeles. (Cum să iubesc ceea ce eu consider că mi-a făcut rău?) Avem impresia că toate zilele trebuie să fie bune și aflăm destul de repede că nu … Continuă să citești De înțeles, de iubit și de lăsat
Post lipicios
Mi s-a spus de câteva ori în viața asta că sunt „prea puternică” sau că sunt femeia-bărbat iar cel mai explicit și mai greu de digerat a spus-o Buși într-o minunată dimineață de vară, în Vama Veche, pe când stăteam cu cafeaua în față pe terasă la „Canapele” împreună cu el și cu Ancuța Coman, minunata colegă și prietenă din Timișoara. Evident că eram în … Continuă să citești Vulnerabilitate vs. Forță
Trebuie să ne iertăm pe noi și să îi iertăm pe ceilalți. Trebuie să ne iubim pe noi și să îi iubim pe ceilalți. Trebuie să avem grijă de noi așa cum avem grijă de ceilalți. Sau să avem grijă de alți oameni așa cum avem grijă de noi. Fiecare dintre aceste sentimente reprezintă o aripă care ne ajută să ne înălțăm. Avem nevoie de … Continuă să citești A iubi și a ierta
2010. Divorțez a doua oară. De data asta trebuie să plec din casa mea. Mecanismul meu de apărare funcționează ca și până acum și fac totul pe pilot automat. Fac tot ce ține de mine ca lucrurile să iasă bine fără să îmi dau voie să simt ceea ce trebuie să simt. Oricum nu aș avea timp să simt. În momentele alea să simți este … Continuă să citești Suflete recondiționate
