Mi-am adus aminte că, într-un an în apropierea Crăciunului, o pacientă m-a întrebat cumva retoric: – Măi Ligia, cum ar fi să am globul de cristal și să nu știu ce întrebări să-i pun!? Iar asta m-a dus cumva cu gândul la această impotență cognitivă pe care o avem mulți dintre noi aceea de a nu ști ce întrebări să ne adresăm și ale căror … Continuă să citești Tu ce întrebări îți pui?

A fost cândva o fată pe care nimeni nu a învățat-o să culeagă stele. Nu, nu, ăăă… A fost odată o fată căruia nimeni nu i-a spus că există stele. Nimeni nu i-a spus că există magie, că lumea are părți fascinante, că lumea este plină de mici (sau mari) minuni. Dar hai să zicem întâi că doar mici minuni ca să nu ne speriem. … Continuă să citești La cules de stele

Am alergat, am sperat, am trudit – da, nu este doar un cuvânt cu iz arhaic ci, anu’ ăsta chiar am simțit că am trudit – m-am zbătut să mă odihnesc (da, sesizez contradicția în termeni dar încerc să mă exprim cât mai aproape de adevăr) și, la un moment dat, m-am trezit că nu a mai fost posibil să am lunea dimineață liberă și … Continuă să citești 2021

„Quid pro quo este o expresie în limba latină care înseamnă „ceva pentru ceva” sau „o favoare pentru o favoare”, folosită deci pentru a identifica un schimb de bunuri, în care un transfer depinde de celălalt.” (Wiki) Acestea fiind spuse, te întreb și pe tine cum îi întreb pe mulți alți oameni în cabinet: de câte ori te-ai gândit la relația ta de cuplu ca fiind bazată … Continuă să citești Quid pro quo

Voi știați că atunci când te oprești o clipă, două poți vedea că norii chiar se mișcă pe cer? Că umbra își schimbă forma și că într-un ritm greu perceptibil din fuga nebună, anotimpurile întâi se îngână unul cu celalalt și, pentru că nu suntem atenți, ele se furișează unul în locul celuilat ca niște copii năstrușnici care nu vor altceva decât să ne surprindă … Continuă să citești Să privești norii

Când am vizitat orașul Corfu am dat peste un magazin unde se vindeau tricouri care aveau tot felul de chestii scrise pe ele. Cel mai mult mi-a atras atenția un tricou cu un citat scris în limba greacă sub care mult mai mic era scris numele lui Nikos Kazantzakis. Până să aflu ce scrie am decis că îl cumpăr pentru fiul meu. (ελπίζω για τίποτα … Continuă să citești Ευχαριστώ Νίκοs!

La un moment dat a trebuit să îmi schimb dioptriile și doamna optometrist mi-a sugerat să îmi pun și lentile de contact pentru distanță. Adică, într-un timp foarte scurt, cu cele două rânduri de lentile, am devenit un fel de robopsy  . Ce-a fost nasol la abgradarea asta este că am început să văd praful așezându-se mult mai repede precum și alte mici imperfecțiuni ale mele … Continuă să citești Dioptriile propriei conștiințe

Azi simt nevoia să mulțumesc tuturor pacienților mei pentru că au ales demersul terapeutic ca modalitate de a-și face viața mai frumoasă dar mai ales să le mulțumesc pentru că m-au ales să îi însoțesc în drumul lor către mai bine. Pentru că, ce este frumos în profesia asta grea și cosumatoare de energie este că te întâlnești tangențial cu alți oameni așa cum se … Continuă să citești Recunoștința ca stare

De ce ne alegem partenerul de viață după chipul și asemănarea părinților noștri? Cum se întâmplă în mintea și în sufletul nostru acea alegere care practic evită să aleagă ceea ce știm la nivel conștient că ne-ar plăcea? Mmmm… e un pic complicat, nu-i așa? Știu, asta e moștenirea lăsată de psihanaliști 😛 dar pe care odată ce ai înțeles-o nu o mai poți ignora.  … Continuă să citești Antidot la nefericire

Vă rog, doar gândiți-vă un pic la următoarele lucruri pe care vi le spun pentru că sunt reflecții apărute din experiența căpătată în cabinet. Și, m-am gândit că e posibil, ca mulți dintre voi să găsească măcar o sugestie că lucrurile pot fi și altfel decât le-a văzut sau le-a trăit până acum. Pentru că, dacă eu regăsesc atât de des în practica mea aceste … Continuă să citești Mici cugetări la ceas de seară