Nu am auzit mulți oameni care să spună: „Știi cum am reușit eu să îmi fac o casă?” sau „Știi ce am făcut eu și soțul/soția mea ca să avem o relație bună? ori „Ca să pot să fac toate școlile pe care știi că le-am făcut a trebuit să…”. Nu avem în noi exercițiul acesta de a ne crea propria imagine despre noi înșine. … Continuă să citești CV-ul tău de om ți l-ai făcut?

Există o tehnică japoneză – kintsugi – cu ajutorul căreia se repară obiectele de ceramică sparte prin unirea bucăților cu metale prețioase amestecate cu ceva rășini. Dacă îi întrebi pe olari îți vor spune că văd obiectele reparate ca fiind cel puțin la fel de frumoase. Poate pentru că ei știu că neprevăzutul se întâmplă. Știu că schimbările au loc tot timpul. De altfel, ca … Continuă să citești Reconstrucția unui suflet

Unii dintre noi nu își doresc să fie cei mai buni pentru ei înșiși ci, își doresc să fie percepuți de către ceilalți ca fiind cei mai buni. [Nu seamănă a mistificare?] Unii dintre noi, oamenii, nu suntem dispuși să facem eforturi să fim cu adevărat fericiți dar facem eforturi infinit mai mari să părem fericiți în ochii celorlalți. [Trist, nu-i așa?] Unii oameni nu … Continuă să citești Perspective

Îmi place clipa în care conștientizez că nu simt tensiune în mușchii de pe umeri. Îmi place minutul în care aștept să vină cineva drag. Îmi place ora în care sunt absorbită de povestea omului din fața mea. Îmi place ziua în care nu sunt nevoita să mă uit la ceas. Îmi place săptămâna în care am putut să număr multe clipe, minute, ore și … Continuă să citești Imperfectul fericit

Știți expresia aia „când se îngână ziua cu noaptea”? A îngâna înseamnă a reproduce glasul cuiva dar și a reda imaginea cuiva. Cel mai probabil la fel cum întâlnirea constantă cu alți oameni ne determină să „împrumutăm” de la cei întâlniți elemente care să ne ajute să ne identificăm cu ei în dorința de a fi acceptați, validați și, cumva mult mai tainic, venind din … Continuă să citești Viața în absența mimetismului

Ne obișnuim să trăim fără niște lucruri care o dată ne făceau plăcere. Unii dintre noi. Pe alții ne sperie multe lucruri încă din copilărie și renunțăm să mai credem că putem avea ceva bun. Și, chiar dacă aflăm din cărți sau filme sau din poveștile celorlalți tot nu vrem să credem că ni s-ar putea întâmpla și nouă. Și continuăm să mergem prin viață … Continuă să citești Nu (mai) uita de tine!

Încă nu știm totul despre creierul uman. Adică, am reușit să îi facem o hartă care să îi ajute în special pe neurochirurgi și neurologi să îl exploreze dar realitatea este că teritoriul este mult mai mare decât harta pe care noi am reușit să o întocmim. De exemplu, ceea ce numim suflet nu putem spune dacă se află în creier sau inimă sau în … Continuă să citești Harta nu e teritoriul

„Drumul spre Dumnezeu trece prin cel de lângă tine.” Emanuel Levinas – Bună, ne zice o fată zâmbindu-ne familiar, cu bucurie.Începi să o cauți prin fișierele din creier, știi sigur că ai mai văzut-o, nu poți spune cu siguranță unde sau când dar zâmbești larg și te bucuri de bucuria cu care ea se îndreaptă către tine. – Am văzut că sunteți în Vamă și … Continuă să citești Când îți zâmbește sufletul

Să îți ceri iertare și să îți ceri scuze sunt două lucruri total diferite. „Scuze!” spunem cel mai ușor, e cel mai la îndemână pentru că acolo este o cerere pe care o adresăm celuilalt. Îl rugăm să fie îngăduitor cu faptul că am greșit în raport cu el.  Nu este prea multă căință în a te scuza că la un moment dat, printr-un gest … Continuă să citești Repetabila povară a greșelii

Nu am asistat niciodată la o naștere, dar știu cum arată măduva spinării și lichidul cefalo-rahidian al unui om viu. Îi știu culoarea sidefie și micile irizații roșiatice care reprezintă, de fapt, arterele ce o hrănesc și știu cât de limpede este lichidul care o scaldă. Știu cum arată carnea unui om și când e vie și sângerândă dar și când e arsă de cauterul … Continuă să citești Miracole din viața asta