Poezie scrisă în trafic

Eram pe o stradă Cu dublu sens. Fiecare văzându-și de drumul său. Dar, totuși, din când în când Viețile ni s-au intersectat Preț de o privire aruncată în fuga Vieților trăite în carcasele de carne. Au mai fost și câteva semafoare La care ne-am întâlnit, am adăstat Și ne-am iubit. Până când ochiul roșu A început să clipească intermitent Anunțându-ne că totul este vremelnic. Că … Continuă să citești Poezie scrisă în trafic

Rolul de părinte

Ne dorim să fim perfecți în ochii copiilor noștri. Ei sunt cei care ne-au creat cel mai puternic sentiment trăit vreodată, ne-au făcut să ne mirăm de puterea noastră de a face, de a gândi soluții, de a trece peste propriile dorințe și nevoi. Iubindu-i atât – și mulți dintre noi fiind în incapacitatea de a putea exprima concret atât de multă iubire – ne … Continuă să citești Rolul de părinte

De va fi să vii

Coșurile caselor scot deja fum,  Galbenul și ruginiul ne încurcă pașii, Un soare blând ar vrea să ne-încălzească Pentru că el a înțeles primul Că am lasat iubirea să se chircească de frig În absența sufletelor noastre. Cred că tu îmi promiți că vii in octombrie Pentru că știi că e luna în care frunzele mor,  Soarele și-a schimbat unghiul din care ne privește,  Iar … Continuă să citești De va fi să vii

Eu, ca sumă a întâmplărilor

Eu cred că cele mai importante relații sunt cele care reușesc să ne mențină pe linia de plutire. Care ne refac echilibrul. Mai ales în perioadele în care credeam că așa ceva nu mai este posibil. Datorită lor putem să ne menținem și putem, la rândul nostru, să continuăm să fim sprijin pentru alții. Înlănțuirea asta dintre sufletele noastre este cea care cred că a … Continuă să citești Eu, ca sumă a întâmplărilor

Solitudinea ca un dar

Ce mare diferență între a îți fi dor de cineva și a-ți dori să fii cu cineva. Ce mare diferență, ce stări cu totul diferite între abandon, singurătate și solitudine. Ultima se datorează regăsirii de sine și împăcării atât cu abandonul dar și cu lungile perioade de singurătate în care (cel mai probabil) îți era dor de cineva. [Bine, mai există și forma cea mai … Continuă să citești Solitudinea ca un dar

Ce faci dacă află că nu există Moș Crăciun?

Cine nu s-a chinuit să ascundă cadourile pentru Crăciun încă din luna octombrie nu a testat suficient până unde îl poate duce imaginația și cât de bine își poate modifica expresia feței atunci când crede că a fost surprins pe lângă locul acela. Și, totuși, ce facem dacă află și trebuie să-i spunem „ceva”? Îi spunem adevărul. Adevărul în care să se regăsească tot ceea … Continuă să citești Ce faci dacă află că nu există Moș Crăciun?

Din dragoste pentru mine

Am fumat 27 de ani. M-am oprit doar pe perioada sarcinilor pe care le-am ținut și perioadele în care am alăptat. Fumam 1 pachet de 20 de țigări în fiecare zi. Adică eram o „fumătoare adevărată” în sensul că, dacă mă prindea seara și aveam doar 2-3 țigări în pachet mă opream să îmi cumpăr un alt pachet ca nu cumva să existe un moment … Continuă să citești Din dragoste pentru mine

Eu pot pentru că eu sunt

Până la o anumită vârstă nu avem capacitatea de a anticipa, de a prevedea ce urmează să se întâmple. La fel cum nu înțelegem care vor fi consecințele faptelor noastre. Nu spunem: „Cât de minunat este momentul asta dar știu că în scurt timp, când circumstanțele se vor schimba, voi fi din nou trist/ supărat/dezamăgit/cu dureri…” și astfel să ajungem să ne reprimăm orice bucurie … Continuă să citești Eu pot pentru că eu sunt