De felul meu nu prea transpir nici măcar în zilele foarte călduroase. Ce mi-a mai dat de furcă la capitolul ăsta este menopauza 😀 dar amintirea care mi-a venit azi în minte și aș vrea să v-o povestesc s-a întâmplat de mult de tot, acum mai bine de 20 de ani pe vremea în care eram tânără. Lucram la sala de operații atunci ca asistentă … Continuă să citești O altă zi în sala de operație
12 ani am muncit într-un spital de urgență, într-o clinica de chirurgia coloanei vertebrale. Împărțirea a fost 7 ani și jumătate ca asistentă medicală și 4 ani și jumătate ca psiholog. A fost cele mai grele și mai solicitante și mai frumoase perioade din viața mea. Au fost anii presărați cu întâlniri fabuloase care mi-au marcat parcursul meu în viața asta, parcurs care sub influența … Continuă să citești Oameni și bisturie
Post lipicios
– Dumnezeu să-i odihnească și pe Bagdasar și pe Arseni că am mâncat și azi! Pentru cei care nu știu așa se numește, Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni unde Bagdasar a fost primul neurochirurg din România iar Arseni este cel căruia îi datorăm existența clădirii și care a fost și el un mare neurochirurg român. Așa ziceam cum mulți ani în urmă, mai mult de … Continuă să citești Altă poveste din Bagdasar
Profesorul Panoza M-am tot gândit cum să găsesc eu cuvintele cele mai potrivite prin care voi, cei care nu l-aţi cunoscut pe dom’Panoza, să puteţi să-i cuprindeți mareţia şi frumuseţea. Da, frumuseţea sufletului reflectată în lumina de pe chip. Eu l-am cunoscut în ianuarie 1996 când m-am angajat prima dată în spitalul Bagdasar. [Când spun prima dată nu sunt ca femeile alea care zic „Când … Continuă să citești Poveste din Bagdasar – episodul 6
Am citit odată nu știu pe unde că a învăța limbajul de lemn din medicină echivalează cu învățarea unei limbi străine din punct de vedere al volumului de informație. De aceea, mai ales la început de carieră, nu prea înțelegi toate câte se vorbesc pe lângă tine, nu toate cuvintele capătă formă imediat ce le auzi dar, adevărul este că foarte multe le înveți din … Continuă să citești Poveste din Bagdasar – episodul 5
Din când în când mai aveam timp să stăm de vorbă unii cu alţii. Nu mult şi nu în linişte. Dar o făceam și, cel mai mult, îmi plăcea să dau o fugă până la Rodica la sala de operaţie unde ea era medic anestezist. Da, anesteziştii sunt aceia care te „adorm” în vederea operaţiei şi a căror principală grijă este să te „trezească” ca … Continuă să citești Poveste din Bagdasar – episodul 4
Culoare lungi niciodată goale, forfotă, glasuri care de cele mai multe ori spun ceva grăbit, priviri triste, feţe ce au urma suferinţei adânc întipărită, oameni într-o permanentă luptă. Lupta cu durerea, cu frica, cu deznădejdea, cu grijile, cu lipsurile unui sistem prost condus. Și acum, după mai bine de 7 ani de când am plecat din spital, reușesc în situații variate – de la gătit … Continuă să citești Poveste din Bagdasar – episodul 3
Nimic nu e perfect rău, aşa cum nimic nu este perfect bun pe lumea asta. Dacă suntem atenţi în jurul nostru putem vedea în orice această dualitate yin-yang ce aparține filozofiei chineze. În practica terapeutică aduc de multe ori în discuțiile cu pacienţii mei acest concept pentru a-i putea face să înţeleagă că orice situaţie are în ea ceva bun care ne poate scăpa atunci … Continuă să citești Poveste din Bagdasar – episodul 2
Am simțit de mult timp, de câțiva ani chiar, nevoia să împărtășesc cu cât mai mulți oameni poveștile reale trăite într-un spital de urgență vreme de 12 ani. Poate că vouă nu vi se vor părea spectaculoase dar pe mine cu siguranță m-au impactat și m-au transformat. Textul inițial l-am „spart” în mai multe texte așa că pentru ceva timp, alături de voi, am să-mi … Continuă să citești Povești din Bagdasar – episodul 1
Pași către propriul suflet 