Dacă ar fi să încerci să definești ce ar însemna pentru tine să fii mai bun, cum crezi că ai defini? Ce ar trebui să se întâmple ca tu să știi că ești mai bun? Altfel spus, care ar fi lucrul ăla cât de mic pe care l-ai schimba? Care este comportamentul de azi la care ți-ar veni natural să renunți?

De fapt, ce înseamnă mai bun? Mai bun în comparație cu ce? Cu cel/cea care ai fost până acum sau cu cel mai bun om pe care îl cunoști? Să fii mai bun cu tine sau cu cei din viața ta?

Și dacă te-ai schimba crezi că te-ai simți confortabil să fii mai bun sau e acolo, undeva pe fundal, un „pitic” care îți spune că „dacă ești bun, ești prost”. Și dacă, da, nu pot să nu te întreb: tu te-ai gândit vreodată la oamenii care au fost buni cu tine ca la niște oameni proști?  Deci, nu e valabil. Așa mă gândeam și eu.

Care este imaginea pe care o ai tu despre tine, cel/cea care va fi după ce schimbarea se va fi produs?

Dacă ar fi să îți scrii azi o scrisoare către cel/cea de anul viitor din decembrie 2020, cum ar suna?

Încearcă să-ți scrii!

Mă gândesc că ar putea fi cam așa:

„Dragă …,

Sunt foarte încântat/ă că ai putut să închei studii, proiecte, relații (fiecare după caz). Mă bucur mult că ai avut puterea să o iei de la capăt cu o nouă relație și că poți să dăruiești noului partener de viață toată dragostea ta. Faptul că nu lași teama să îți influențeze felul în care te raportezi la noul partener mă face să cred că puteți avea o relație frumoasă în care amândoi să vă simțiți în siguranță.

Îmi place noua casă în care locuiești mai ales că știu că nu ți-a fost ușor să iei acele decizii care să îți permită să te muți.  

Mă uit la tine după un an în care ai făcut sport în mod constant și mă încântă ceea ce văd. (Mai ales pe cântar.) În fond, grija față de tine este modul în care îți spui „Te iubesc!”. Iar faptul că ai încetat să mai judeci și să mai etichetezi oamenii (chiar și în gândul tău) îmi umple sufletul de bucurie. Asta înseamnă că începi să te apropii de oameni și nu ți se mai pare că „it’s a jungle out there”.

M-am bucurat și că ai renunțat să mai muncești până la epuizare, că ai început să petreci timp mai mult și de calitate cu prietenii și familia extinsă de care în ultima vreme nu ai prea avut timp. Te surprinde și pe tine că familia poate fi și o sursă de bucurie, nu numai de griji sau disconfort, nu?

Mă bucur că nu ai renunțat să evoluezi, să citești, să afli, să cunoști și că ai continuat să te gândești la tine fără să uiți de ceilalți. Iar sentimentul acesta de împlinire și de gratitudine pe care îl trăiești cumva cvasi-permanent este cel care face din tine acea persoană iubibilă care ți-ai dorit dintotdeauna să fii.

Și e bine că e așa pentru că asta te învață să primești, te face conștient/ă de faptul că meriți. Și așa, mai vindeci o rană care de prea mult timp te împiedica să fii tu, cel/cea care ai fost creat/ă să fii bun.

Cu drag, …”

Mă rog, astea sunt ideile uni psiholoage de 50 de ani dar sunt sigură că voi vă veți scrie cu totul altfel. În fond este o scrisoare pe care nu o va citi nimeni, niciodată dacă voi nu vă doriți așa că nimic nu vă împiedică să fiți cât se poate de creativi și onești cu propriile nevoi și propriile aspirații. Singurul lucru asupra căruia vreau să insist este să o scrieți de mână, după care să puneți scrisoarea într-un plic, să-l lipiți și să deschideți această scrisoare către mine anul viitor tot cam pe vremea asta. Cei care sunteți într-un cuplu, puteți să vă rugați partenerul să fie păstrătorul scrisorii iar anul viitor pe lângă daruri să vă înmânați unul celuilalt scrisoarea pe care azi ați scris-o. Da, măi, azi. Nu mai amânați că vine revelionul și iar vă apucați de petreceri și după aia spuneți că nu ați avut timp.

Sau, o puteți lăsa oricărui om pe care îl considerați a fi un bun păstrător așa cum am făcut eu anul acesta. Am scris pe plic „Ligia Moise. Asociația Pas Alternativ. Brașov” pentru că acolo am învățat de la prietena mea de breaslă, Rozi Timar, să îmi scriu scrisori pentru cea care voi fi anul viitor. Și i-am lăsat-o ei spre păstrare. O să văd la anul ce o să bifez din tot ce este acolo. Cert este că obiectivele mi le-am setat.

Hai, dați-vă voie să vă jucați, în fond poate fi o pauză bună de la mâncat, băut, lâncezit pe canapea, iar mâncat, iar dormit…

Spor la visat cu ochii larg deschiși înspre sufletul vostru căci doar el știe exact cum ar vrea să vă fie anul următor.