Viața mea profesională într-o singură imagine.


Brăduțul este de la o pacientă, tabloul de la Asociatia Pas Alternativ de la Brașov unde există grupul Învingătoarelor care au ieșit din relațiile abuzive iar AHA-ul este deja marca înregistrată a Cortului Terapeutic.


Nu știu dacă o sa am putere să le fac pe toate 20 de ani de acum încolo, probabil că o să renunț, ca orice om normal, la cabinet adică o să ies și eu la pensie. De aceea „construiesc” alături de alți oameni aceste două proiecte frumoase că doar pensie, pensie, dar n-o să stăm așa, degeaba.
Și chiar mă gândeam că unul este menit să ajute femei și copii aflați într-o situație de viață terifiantă (aceea de a nu te simți în siguranță în propria casă, alături de familia ta) iar Cortul Terapeutic și-a propus să „crească” adolescenți care să aibă încredere în ei, care au reușit să își contureze cam ce ar vrea să facă în viața asta și care să știe să construiască relații frumoase cu ceilalți dar și cu ei înșiși.

Unul mă bagă în tenebrele vieții ăsteia iar celălalt, prin întâlnirea cu adolescenții, îmi arată un colț de soare.

*


Sincer, mă declar mulțumită. A fost cam greuț anul ăsta sau așa o fi la 50 și nu m-am prins eu încă dar a fost frumos și cu satisfacție mare trăită acolo, în forul meu cel mai intim, unde am ca o „cămară” în care îmi depozitez cele mai frumoase amintiri și unde intru să mă odihnesc atunci când cred că nu mai pot.

*


Aaa, și chiar pe sfârșit de an Editura LUMEN mi-a aprobat spre editare o carte care e gata de 3 ani și pe care nu mai credeam că am să o văd editată. Titlul – Vocea de la căpătâi – i l-a dat Marian pentru că eu i-am zis: Ghid practic de consiliere psihologică la patul bolnavului. Iar el a început cu d-astea de copywriter: „E prea lung titlul!! Nu există așa ceva, te plictisești până termini de zis.” Eu îi ziceam că e o carte de specialitate, că oricum o să fie puțini oameni interesați de ea, adică doar psihologii care lucrează în spital și/sau medicii și asistentele medicale, în rest… hai să fim serioși. [Sor-mea mi-a zis clar: „Că doar n-o să ne chinui să o și citim. Sper.” ]

Dar, după ce i-a făcut Marian „un cap limpede” la carte, ne-am așezat noi într-o seară de vară pe terasa de la Linea, cu o bere în față, el încercând PR-istic să mă convingă că titlul „Ghid practic…” e lung și nepotrivit pentru o carte daaar… la un moment dat, zice:
„-Ia mai spune-mi tu mie o dată ce-ai vrut tu cu cartea asta?!


-Păi, este experiența trăită de mine în spitalul Bagdasar ca psiholog clinician, când chiar am făcut consiliere psihologică la patul bolnavului pentru că foarte mulți dintre pacienți erau imobilizați la pat.

-Mda… Așa… Și? ce ai vrut tu să spui colegilor tăi?

-Hmm… Că putem să le fim de folos oamenilor chiar dacă se află pe pat de spital și nu la noi în cabinet și că tehnicile psihoterapeutice le putem aplica și acolo.

[Pauză. A mai luat o gură de bere că și inspirația aia de unde să îți vină?!]

-Mda… Atunci titlul cărții o să fie VOCEA DE LA CĂPĂTÂI.

Și așa i-a rămas numele. Când o să apară, habar nu am. Și nici nu mai are importanță.

Importantă este liniștea care s-a așternut. Și pe care v-o doresc și vouă din suflet. A, și ce vă mai rog este să nu cădeți în capcana de a crede că, dacă nu sunt toate așa cum vi le-ați dorit atunci înseamnă că nu e bine. Și să fii împăcat cu toate câte nu sunt sau nu sunt bune în viața ta este o formă de iubire pentru tine și pentru viață pe care o trăiești.

Iubiți-vă mult! Voi pe voi și pe cei din jurul vostru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.