Arhiva vieții tale


Arhivăm zile, momente, ani și întâlniri fără ca de multe ori să putem să le dăm însemnătatea pe care o au. Ele se întâmplă, le înțelegem rostul pe care îl au în acel moment după care, pe unele le așezăm într-un colț de sulfet sau pe altele le punem cumva în frunte, în prim planul conștiinței noastre și astfel ajungem să fim acea întâmplare, acel sentiment ce ne-a fost generat de întâmplarea respectivă.

Adică ne transformăm într-un „anxios” ori într-un adult care zice despre el că „așa fac eu toate lucrurile prost” pentru că așa i-a spus mama lui odată, cine știe când, crezând că astfel îl ambiționează să nu mai greșească. De parcă asta ar fi posibil ca să ajungem fără de prihană în timpul acestei vieți. Și după aia se miră omul respectiv că are răni la nivelul palmelor de care nu poate să scape nicicum. Poate că ar putea să scape dacă ar vedea că mai mult a reușit decât a greșit, că s-a străduit să fie corect, a învățat, a încercat să înțeleagă, a găsit soluții în multe dintre situații, și-a folosit imaginația și a inovat, într-un cuvânt a reușit.

Numai că nu poate să facă asta până când nu rearhivează ceea ce s-a întâmplat atunci, de mult, pe vremea când mama lui a încercat să îl ambiționeze să depună efort pentru a reuși în viață.

La fel este și cu oamenii care au trăit la un moment dat al vieții lor abandonul – in varii situații și în raport cu unii oameni – și care capătă un sentiment că nu ar fi iubibili. Pentru că, mai ales dacă acest lucru s-a întâmplat în prima parte a vieții când era foarte mic și nu putea să înțeleagă ce se întâmplă în viața sa, a tras concluzia pripită că el a greșit cu ceva care a dus la plecarea unui om important din viața sa.

Mai ales, dacă nimeni nu i-a explicat, nimeni însemnând celălalt părinte, un psiholog, un preot, un adult care avea o altă perspectivă, diferită de a unui copil mic, atunci copilul acela lipsit de mijloacele necesare de înțelegere va trebui să facă un fill in the blanks iar cel mai la îndemână, va fi concluzia că plecarea s-a produs pentru că el a greșit. Sau pentru că el nu a știut cum să facă, pentru că în cine știe ce moment a gândit nuștiuce sau Dumnezeu știe ce conotație mai poate da unor întâmplări ce au avut loc și el crede că este răspunzător pentru ele.

Acești adulți – care sunt copiii de atunci – ar trebui să-și dezarhiveze niște amintiri vechi cărora să le pună o altă etichetă, o altă denumire care îl va ajuta să se vadă dintr-o altă perspectivă, se se așeze pe sine în locul de copil care era atunci și să înțeleagă că eticheta de neiubibil nu o merită sub nici o formă. Ba, mai mult, să înțeleagă că ar merita să își spună sieși „învingătorul” și abia adupă aceea să ia acele amintiri și să le rearhiveze într-un colț de minte unde să nu dea prea des peste ele pentru că de delete nici nu poate fi vorba. Dar nici să dau peste ele în fiecare zi și să le las să îmi influențeze trăirile mele de adult, să mă facă în continuare să cred că, dacă mai greșesc din când în când și niciodată fundamental, asta înseamnă că nu merit să primesc iubirea cu care alt om vine către mine.

Această dezarhivare, ca o scormonire în trecutul meu, nu are rolul de a mă retraumatiza ci, de a mă ajuta să înțeleg toate câte au fost dintr-o perspectivă mult mai largă și cu instrumentele unui adult pentru ca după aceea să schimb eticheta acelui „dosar” și să îl rearhivez liniștit fiind, că nu eu am făcut toate relele din lumea asta motiv pentru care merit și pot să fiu iubit.

Ceea ce vă doresc din suflet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.