„Până când moartea ne va despărți” în multe cazuri, înseamnă până când moartea iubirii va duce la despărțirea noastră. Așa că, ce avem de făcut este să ne îngrijim de iubirea care s-a născut între noi așa cum avem grijă de corpul nostru pentru a-l menține sănătos. Nici aia nu prea se întâmplă? E, de undeva trebuie să începem. 😀

*

Ca să putem aplica ceea ce dr. van Der Kolk ne spune:

– Pentru ca o schimbare reală să se poate produce, corpul trebuie să învețe că pericolul a trecut și să trăiască în realitatea momentului prezent –

este esențial să învățăm să evaluăm situația în care ne aflăm și, dacă ne este bine, să învățăm să ne bucurăm pentru ca astfel să dăm posibilitatea corpului să se mai relaxeze. Altfel, înseamnă că organismul nostru se simte la fel ca cel al unui soldat care luptă într-un teatru de război și care este prins între „dacă mă relaxez, pierd vigilența și voi fi omorât” dar, pentru că nu se relaxează, corpul lui este în mare suferință și, pe termen lung, suferința asta se poate transforma în boală.

Și, credeți-mă că nu vă spun lucruri despre care doar am citit. Și eu am crescut și m-am format în „sânul” acestui popor în al cărui inconștient colectiv este prezentă povestea drobului de sare. Da, povestea aia care descrie atât de bine frica irațională care face din noi niște oameni temători și suspicioși. Așa că, dacă eu am învățat să fiu altfel decât în povestea aia și să mă raportez corect la aproape orice situație de viață, atunci oricare dintre voi poate să o facă. Dar, acel orice om trebuie să fie suficient de dispus să aloce timp și energie schimbării. Pentru că există un preț de plătit pentru orice pe lumea asta dar măcar, de data asta, raportul preț/calitate este unul rezonabil. 😀

Ca asta să fie posibil, mai întâi de toate, trebuie să fii în contact cât mai mult timp cu corpul tău, să înveți să devii conștient de propriul corp, de fiecare parte a sa. Uite! Acum când citești, dacă îți îndrepți atenția asupra propriului corp constați că ai umerii și ceafa încordați? Ții fălcile încleștate, ești încruntat sau mușchii brațelor sunt tensionați? E nevoie să fii atât de încordat? Adică, de exemplu, dacă nu o vei mai face îți este periclitat echilibrul și există riscul să cazi? Așa mă gândeam și eu că nu te-ai apucat să citești textul ăsta în timp ce stăteai ca Nadia pe bârnă. Deci, răspunsul este nu, așa că e momentul să dai voie corpului tău să se relaxeze. Lasă umerii mai jos, scutură un pic din brațe, pentru ca astfel să se poată relaxa. Dă-i voie întregului tău organism să se relaxeze.

Mai ai fălcile încleștate? Da’ ești Russel Crowe în Gladiatorul sau ce? 🙂 ))

Îndreaptă-ți spatele un pic pentru ca să mai eliberezi abdomenul de presiune și astfel să respiri mai eficient. Dacă o să stai un pic mai drept, cavitatea toracică se va ridica de pe cavitatea abdominală și diafragmul (mușchiul ăla care separă cele două cavități și care are un mare rol în respirație) va putea să se miște mai bine. Pentru că, datorită mișcărilor lui de relaxare/contracție, aerul iese și intră în plămâni. Ești balonat și nu poți? Asta e. Poate mâine vei mânca mai puțin decât ai mâncat azi și ușor-ușor se mai reduce din problema asta. Dacă devii conștient că organismului tău nu îi e bine penru că nu poate respira bine, poate ăla va fi începutul în a mai reduce din mâncare. Să reduci. eu nu zic să te apuci de diete pentru că o să mă întrebi de care și eu nu am să știu să-ți spun. Eu îți spun doar să devii conștient de ce resimte corpul tău pentru ca astfel să vrei să îi faci bine.

În următoarea perioadă fii cât mai atent la corpul tău, la postură, la felul în care respiri, la câtă apă îți cere și tu de câte ori îl amâni. Cât de mult stai pe scaunul de la birou, mașină, pe canapea, fotoliu motiv pentru care ești înțepenit de spate? Fii atent la toate astea măcar de câteva ori pe zi (la început) și ai să vezi că pe măsură ce trece timpul va deveni un mod de viață. Practic așa înveți să îți respecți corpul la fel cum respecți un om care ți-e drag.

A, am pornit de la relația de iubire și am ajuns la cum respiri, mănânci, câtă apă bei, în general, cât de multă grijă ai de tine, cât de conștient ești de propriul corp și de faptul că toate astea sunt o dovadă de iubire față de tine și ți se pare că nu are sens? Păi, hai să ne gândim: dacă tu nu te iubești pe tine, e cinstit să îi pretinzi altui om să te iubească?

Adică, e ca și cum ai spune: știi, mie nu prea îmi place casa asta, drept pentru care nici nu prea am grijă de ea, dar tare m-aș bucura dacă ție ți-ar plăcea și chiar te-ai simți confortabil în ea. Pe bune, poți să îi spui așa ceva unui om? Mă rog, poți, dar (acum când ești doar tu cu gândurile tale) spune(-ți), ți se pare cinstit? Dacă găsești omul disponibil să facă asta înseamnă că îl supui efortului dublu de avea grijă de carcasa aia care ești tu și de carcasa care este a lui dar și de relația voastră care și ea este o entitate vie care necesită atenție. Așa că, rezultatul este că ori se va epuiza, ori va uita să aibă grijă de sine. Hm… Unii numesc asta iubire dar acum, privind-o așa, îți mai vine să îi spui iubire când lași un om să se zbuciume cu toate, să jongleze cu atâția cartofi fierbinți?

Iar dacă vei continua să ai grijă de oricine altcineva numai de tine nu, rezultatul va fi că tot acest efort te va îngenunchea la un moment dat. Și ridicarea va fi anevoioasă. Am văzut-o de atâtea ori în spital încât nu îți cer altceva decât să mă crezi pe cuvânt.

*

Cum știm să ne îngrijim de propriul corp așa știm să ne îngrijim și de entitatea acea vie care este relația de iubire. Toate sunt dovezi de iubire față de noi și față de celălalt. De iubire și de respect.

Așa că, nu mai uita de tine!

Pentru că nu este nici un gest de egoism să ai grijă de tine iar argumentul este simplu: dacă ție îți este bine tuturor în jurul tău le va fi bine!

Dacă tu te pivești cu drag pentru toate câte ești, cu îngăduință pentru ce nu ți-a reușit și un strop de speranță că o să ai idei bune în continuare, toate acestea îți vor da putere să construiești și relația de cuplu și relația cu copiii, cu prietenii, cu familia, iubirea pe care ți-o porți ție va putea să întindă o rază oricărui om pe care îl primești să facă parte din viața ta. Dar dacă tu te secătuiești pe tine cu cuvinte rele, cu negrija ta față de tine – de trupul, mintea și sufletul tău – nici n-ai să ai de unde să-i învălui pe alții în lumină și căldură.

Privește-te cu îngăduință, nu îngăduința aia rea care te determină să te așezi și să nu mai faci nimic ci, îngăduința care te face conștient de limitele tale dar și de calitățile și de rezultatele pe care le-ai atins până acum.

Iubește-te pe tine așa cum iubești un om de care ți-e drag.

Oferă-ți dovezi de iubire așa cum faci pentru ei.

Spune-ți cuvinte frumoase sau încurajatoare așa cum le spui lor.

Fă-ți mici bucurii așa cum le faci lor.

Iartă-te așa cum ai iertat orice om. [Nu ai făcut-o până acum? Poate că de aici va trebui să începi. Cum? Întorcându-te la ceea ce a spun van Der Kolk și înțelegând o dată pentru totdeauna că azi, ura și resentimentele nu mai au legătură cu viața pe care o trăiești așa că tot ce mai ai de făcut este să trăiești în momentul prezent.]

Construiește cu tine relația de iubire pe care ai vrea să o ai cu alt om și atunci va fi mai ușor, îți va veni natural să construiești o relație de iubire cu un alt om.

Și va fi simplu si pentru celălalt pentru că rolul lui va fi acela de a aduce plus valoare în viața ta pentru că viața ta avea valoare și în absența lui/ei. În casa și în sufletul era ordine și frumos pentru că așa făcusei tu așa că, tot ce mai are de făcut este să îți pună flori într-o glastră nu să îți dea afară aerul stătut cu iz de ură și răzbunare.

Trebuie să învățăm o dată pentru totdeauna că:

suntem singurii răspunzători de binele nostru.