Ni se spune: să îți iubești aproapele ca pe tine însuți dar nimeni nu ne arată că „măsura” este chiar iubirea mea pentru mine. Adică, îl iubesc pe celălalt așa cum mă iubesc pe mine. Încep cu mine și continui cu celălalt și așa îi cuprind și pe ceilalți în nimbul de iubire pe care l-am creat iubindu-mă pe mine.

Dar, nu, unii ne spun chiar că e un gest egoist să te gândești la tine, să fii îngăduitor cu tine, să îți dorești să îți fie bine adică, să te iubești și să fii exact ca în definiția dată de Dalai Lama: să iubești un om înseamnă să îi vrei binele.

Așa că, dacă vrei să simți cu adevărat ce înseamnă să iubești construiește-ți precum Icar două aripi care să te ajute să-ți înalți felul în care simți și percepi toate câte vin către tine; să-ți rafinezi felul în care reacționezi pentru ca astfel să poți găsi în tine resursele care să te ajute să trăiești o viață în armonie. Construiește-ți o aripă din propria iubire pentru tine și o alta din iubirea pentru ceilalți făcută din toate acele sentimente care să-ți îngăduie să te apropii de oameni până într-atât încât să ajungi să îi iubești: acceptare, îngăduință, respect, bunătate, recunoștință…

Învață să creezi un echilibru între cele două pentru ca astfel să poți să zbori cât mai lin pe unde te-o purta viața. Sper că nu ai naivitatea să crezi că o aripă frântă ori prea mică te poate ajuta să ajungi acolo unde sufletul tău știe că îi va fi bine. Lasă pe fiecare dintre ele să se dezvolte și nu-ți va mai părea că viața e grea ori că ți-e potrivnică. Iubește-ți aproapele dar nu uita de tine.

Învață să faci lucrul acesta uitând de toate prostiile ce ți-au fost spuse cum că nu e normal să te iubești pe tine ori, mai rău, că nu ai fi iubibil. Gândește-te doar ce amărăciune o fi și în sufletul ălora care, prin cuvinte sau gesturi, te-au făcut să crezi că nu meriți să fii iubit. Ce amărăciune și ce pustiu îi înconjoară inima dacă a uitat că singurul panaceu care ne-a fost lăsat este iubirea. Gândește-te și apoi lasă-l în plata Domnului ca mai apoi, într-o zi, să poți să-l ierți.

Știu că poate te-ai gândit la felul în care a murit Icar și ai vrea să îmi spui că există riscuri.  Icar a murit din trufie așa că, tot ce ai tu de făcut este să nu te mândrești nici cu iubirea față de tine, nici cu cea față de celălalt.

Iar când vei fi ajuns suficient de puternic așa cum doar iubirea te poate face, când vei ști despre tine cât ești, o să poți trece la next level: să îți iubești și cel mai redutabil dușman. Pentru că, doar din întâlnirea cu el, din lupta cu el și cu toți demonii pe care i-a scos din tine ai putut să ajungi azi atât de puternic încât să nu eziți și să nu regreți.

Expresia asta am aflat-o de la sensei Paul Dicu care o știe și el de la maestrul lui Zen maestru care i-a definit starea de Zen astfel:

„Când mănânci, mănânci; când bei, bei; când iubești, iubești. Și: să nu eziți și să nu regreți.”

Ceea ce vă doresc și vouă.