Am găsit rapiță în piață, nu am recunoscut-o, l-am întrebat pe omul acela ce floare e că e foarte frumoasă iar el s-a uitat la mine ca la extratereștri. Îi povestesc fiică-mii faza la care ea zice: – Cum să nu știi care e rapița? – E, asta e acum… Las’ că știu altele De unde să știu? Crezi că m-a dus taică-tu tot în lanuri … Continuă să citești Culoarea sufletului
Există o expresie pe care indigenii sud-americani o folosesc în limba quechua: „Dacă Pământul e Mama noastră, noi toți suntem frați și surori.” Printre altele, asta mi-a povestit fi-miu acum 2 zile. Era o știre auzită la televizor și, pentru cei care mai citesc ce scriu pe facebook, să știți că, da, mai avem și discuții serioase din când în când. 😀 Abia ce ne … Continuă să citești Egalitate și spațiu
Pretindem că suntem fericiți, pretindem că ceea ce ar putea să pară tristețe este doar o umbră, că zona de confort în care ne învârtim înghesuit și meschin fără posibilitate de evoluție ar fi ceea ce ne dorim. Chiar dacă evităm să ne uităm atent la faptul că binele nu există acolo. Este doar o zonă în care toate lucrurile sunt familiare iar simplul faptul … Continuă să citești O viață nouă, vă rog!
Mult timp mi-a fost frică de singurătate. Slavă Domnului! că, pe măsura ce timpul a trecut și am reușit să înțeleg mai mult, mi-am dat seama că teama cea mai mare nu este accea de singurătate, ci este cea de a fi în compania unor oameni nepotriviți. Nepotriviți mie ca scară de valori, ca atitudine față de viață și de vicisitudinile ei. Nepotriviți din punct … Continuă să citești Impermanență și liber arbitru
Cred că ce-mi doresc cel mai mult este să nu mai trebuiască să se întâmple lucruri grele, rele, nenorociri în urma cărora să învățăm să fim buni. Mi-aș dori să învățăm să fim buni nu pentru că am fost zdrobiți de o mare durere ci, pentru că am înțeles că doar asta este calea și alegem să gândim, să acționăm, să exprimăm, să relaționăm doar … Continuă să citești Să fim buni
Sunt obosită. Fizic dar și psihic. Stau în balcon, pe șezlong, scriu, corectez și adaug la o carte care îmi doresc să apară la un moment dat. Pentru că sunt obosită îmi apar automatismele și întind mâna să iau cana de cafea. „Care cană? Care cafea?” îmi spune mintea mea realistă. Pentru că nu mai beau cafea de 3 luni de când am avut covid. … Continuă să citești Ucrainencele
Chiar dacă acum nu se vede, așa, din prima, câțiva ani buni din copilăria și adolescența mea am făcut sport de performanță. 😀 Atletism mai exact. Lucru care mi-a influențat mult evoluția mea ca om, cred că m-a disciplinat cumva, învățându-mă ce înseamnă să faci parte dintr-o echipa dar și ce înseamnă să te lupți cu propriile limite și să treci dincolo de ele. Să fii … Continuă să citești Amintiri vindecătoare
Multora dintre noi, nu ne este greu să înțelegem ci, să asimilăm ce s-a întâmplat într-un moment al vieții, ce eveniment a venit, a schimbat sau a deformat realitatea pe care o știam. Înțelegem cognitiv și realist dar ia ceva timp să îl asimilăm ca fiind al nostru. Tendința este să zvârlim încolo ce nu ne este pe plac, să le așezăm într-un unghi din … Continuă să citești Suma întâmplărilor ești tu
Înainte să spun despre mine că am o problemă mentală/psihică e musai să mă uit în jurul meu să văd lângă cine trăiesc și în ce context socio-economico-politic trăiesc. Înainte să spun despre mine (sau doar să gândesc fără să-i mai anunț și pe alții) că aș fi anxios, depresiv, că am ADHD, că am fobii și deci, să concluzionez că sunt un om cu … Continuă să citești Invitație la reevaluare
După ce intri în scara blocului în care locuiesc dai de un mic holișor (cum ar fi spus Buni, pentru că, nu știu să spun de ce sau de unde avea obiceiul ăsta de a folosi dimininutive) care este un spațiu în care sunt situate cutiile de scrisori. Hmmm… de parcă cine mai primește scrisori? Primim facturi, pliante pentru te miri ce prostii, iar în … Continuă să citești Ușa din spatele nostru
Pași către propriul suflet 