2010. Divorțez a doua oară. De data asta trebuie să plec din casa mea. Mecanismul meu de apărare funcționează ca și până acum și fac totul pe pilot automat. Fac tot ce ține de mine ca lucrurile să iasă bine fără să îmi dau voie să simt ceea ce trebuie să simt. Oricum nu aș avea timp să simt. În momentele alea să simți este … Continuă să citești Suflete recondiționate
Știți momentul ăla dintre inspir și expir? Ați încercat să prelungiți conștient acel spațiu de timp care ne aparține și pe care îl înghesuim grăbindu-ne spre următorul gest menit să ne plimbe aerul prin plămâni? Nu să îmi țin respirația din cine știe ce motiv ci, să nu mai accelerez ritmul în care respir. Să nu mă mai grăbesc, să îmi dau seama de acel … Continuă să citești Stop cadru între inspir și expir
Post lipicios
-Ce faci, fată, ai murit? -Nu, n-am murit? Dar tu, ai murit? -Nu, n-am murit? Și râdeam ca două căpiate de parcă mare glumă ce făcusem. După care ne aduceam la zi cu ultimele evenimente din viața noastră și cam pe acolo se termina conversația. Mă credeți sau nu, câțiava ani din lunga, minunata și colorata noastră prietenie care durează de 40 de ani, doar … Continuă să citești Scrisoare netrimisă II
Oricât de paradoxal vi s-ar părea, cu mâna pe inimă vă spun, în spital am râs mult de tot. (Fix pe apex țin mâna, în spațiul V intercostal 🙂 ). (Altă paranteză: știți bancul ăla cu baba care s-a împușcat în genunchi și când a fost întrebată de ce a făcut așa le-a spus că ea vrut, de fapt, să se împuște în inimă și … Continuă să citești Râsul ca o terapie
Nu înțeleg viața fără muzică. De aceea tot timpul ascult muzică. Aș putea spune că ascult muzică de toate felurile dar aș minți. Nu îmi place orice muzică iar, de exemplu, muzica clasică am descoperit-o târziu, pe la 40 de ani și asta îi datorez exclusiv lui Marian. El a avut rabdare să mă lase să îi prind gustul ca să pot să-mi las sufletul … Continuă să citești Scrisoare netrimisă I
„Până când moartea ne va despărți” în multe cazuri, înseamnă până când moartea iubirii va duce la despărțirea noastră. Așa că, ce avem de făcut este să ne îngrijim de iubirea care s-a născut între noi așa cum avem grijă de corpul nostru pentru a-l menține sănătos. Nici aia nu prea se întâmplă? E, de undeva trebuie să începem. 😀 * Ca să putem aplica ceea … Continuă să citești Life is good if YOU make it good
Post lipicios
Arhivăm zile, momente, ani și întâlniri fără ca de multe ori să putem să le dăm însemnătatea pe care o au. Ele se întâmplă, le înțelegem rostul pe care îl au în acel moment după care, pe unele le așezăm într-un colț de sulfet sau pe altele le punem cumva în frunte, în prim planul conștiinței noastre și astfel ajungem să fim acea întâmplare, acel … Continuă să citești Arhiva vieții tale
Eu nu cred că putem compara iubirea ce o purtăm unui om cu o altă iubire pe care o avem pentru un altul. Fiecare iubire este diferită așa cum oamenii sunt diferiți de aceea nu poate să încapă comparație nici între oameni, nici între iubirile de care ne lăsăm trăiți de fiecare dată. La fel cum nu cred că putem vorbi de cea mai mare … Continuă să citești Oceanul universal de iubire
– Care ziceai că vrei să fie titlul cărții?, mă întreabă Marian. E vară, seara, trecut de ora 9. Sunt pe terasa Linea-Closer To The Moon cu Marian, cu minunatul meu prieten cu care râd copios de fiecare dată când ne vedem. Cu Marian alături de care nu mi-e teamă să fie eu în cele mai ciudate ipostaze și lângă care știu că pot să … Continuă să citești De 3 ori am plâns de bucurie
Frânturi de viață, frânturi de întâlniri… amintiri a căror valoare sporește cu trecerea anilor. Sporește pentru că uitându-te în urmă îți dai seama că ce ai trăit atunci, ce ai simțit la un moment dat lângă acel om, s-a mai întâmplat de foarte puține ori. Sunt ca niște momente strălucitoare pe harta vieții tale care rup monotonia sau întunecimea ei aducând cu ele acea lumină … Continuă să citești Despre lumina din suflet
Pași către propriul suflet 