Am fost acum o săptămână la un atelier de Spoken Words organizat de Covor Plante Poezie, proiect co-finanțat de AFCN – asta apropos de ce se poate face cu banii pentru cultură – unde, în urma unor exerciții foarte bine conduse de actrița Ana Maria Pop, s-a creat o atmosferă în care fiecare dintre cei 15 participanți a putut să-și exprime starea emoțională printr-un text născut acolo, ad-hoc, care a fost aplaudat la scenă deschisă.

Cred că textul meu este un fel de poezie pe care m-am hotărât, totuși, să o împart cu lumea largă pentru că eu cred că doar printr-o exprimare autentică și plină de respect și compasiune putem să ne auzim și să ne înțelegem unii cu alții.

Și tot acolo am aflat de un nou proiect la care fiecare dintre noi își poate aduce contribuția. Se numește poemcontinuum.site și, dacă intrați acolo veți putea să lăsați scrise versurile dumneavoastră.

Sunt un stilou argintiu.

Mă simt plin.

Într-un preaplin format în timp,

Format din timp,

Din timpul petrecut în solitudine.

Sunt un stilou în care au încăput

Povești adevărate

Care ar trebui să fie și nemuritoare.

Sunt stiloul argintiu, în care fiecare om

A lăsat o poveste,

A lăsat un dor, o neîmplinire,

Și-a lăsat amintirile urâte

Precum o șopârlă propria piele.

Sunt un stilou plin de piei lepădate

Pe care foștii stăpâni

Și-au scrijelit tot ceea ce

Nu le-a mai fost de folos

În noua poveste care se așternea.

Sunt un stilou argintiu

Plin de toate poveștile

Care mi-au fost încredințate

Și, de aceea, aștept cu nerăbdare

O foaie velină și destul de puternică,

O foaie curată în stare să primească

Toate poveștile spuse

Care mă umplu

Și care continuă să-mi dea sens.