Ce cred că nu ne-a spus nimeni niciodată este felul în care ceremoniile ne ajută să ne înlănțuim iubirea purtată unui om, prin ritualuri și jurăminte, prin înscrisuri și documente.

Adică, în ceea ce mă privește, foarte târziu am realizat care este rolul și rostul ceremoniile, sociale sau religioase, care să marcheze trecerea într-o altă etapă de viață.

Începând cu trecerea copilului într-un registru de stare civilă, care îl face cetățean al unei țări și spune despre el că aparține unui popor, la botez, prima împărtășanie, căsătoria și, ultimul gest care însoțește trecerea în neființă, înmormântarea cu sau fără ritual religios dar sigur cu înscrierea într-un alt registru al acestui moment de încetare a statului de cetățean al cetății. Fiecare dintre ele reprezintă ritualuri de trecere.

În absența acestora societatea devine amorfă, cetățeanului îi este greu să se identifice pe sine ca aparținând unui popor, unei clase sociale, unei profesii, nu are statut marital astfel încât nu are drepturi în raport cu partenerul de viață la fel cum au soții, mulți rămânând astfel stagnați într-un statut căruia nu-i mai aparțin. Acu, pe bune mi-e îmi sună caraghios ca de la o vârstă încolo să tot fi iubitul/iubita sau domnișoară. Și, chiar, pentru bărbați nu avem „domnișor” avem „holtei” mă rog, câți or fi cei care mai știu semnificația acestui cuvânt.

De aceea cred că încă avem nevoie de ritualurile care să ne treacă în următoarea etapă de viață pentru că ele mă mențin la nivel societal dar și la nivel emoțional într-un sens care să-mi permită să mă identific pentru ca astfel să știu că aparțin.

Pentru că, dacă nu sunt creștin, dacă nu sunt agnostic sau ateu, dacă nu sunt spiritual, ce sunt?

Dacă nu sunt copilul cuiva, dacă nu sunt iubitul, logodnicul, soțul, văduva cuiva pe lumea asta sau poate aleg sa fiu călugărul (ortodox sau budist sau spuneți voi de care alt fel) ori preotul catolic, în absența acestor definiții a statutului, cine sunt?

Și cel mai trist este că, atunci când mai mult nu știu despre mine decât știu, oricine poate să vină să-mi spune ce sunt sau ce aș putea fi pentru ca sunt precum o apă care ia forma vasului în care o pui.

De aceea, dacă nu cunoști și nu ai încastrate în minte și în suflet reguli, cutume, legi, morală, etică, bunăcuviință, empatie și compasiune atunci nu vei putea face distincția dintre libertate și independență sau dintre forță și putere. Neștiind nici nu vei putea să le folosești pe măsură și cu măsură.

La fel este și cu simțul văzului care nu îmi dă neapărat și viziune.

Și, ca să fim mai mundani, nici nu ai să afli niciodată diferență dintre dragoste și sex. Iar asta mi se pare cea mai mare pierdere din viața asta, la acest nivel de evoluție la care omenirea a ajuns.

Suntem încă „mici” din punct de vedere al evoluției dar știu și că sunt mulți oameni buni și bine intenționați. Lor le datorez faptul de a avea, încă, speranță.

Alegeți-vă cu grijă olarul care vă modelează.