Îmi plac filmele romantice, Crăciunul, nunțile și toate celelalte care nu îmi vin acum în minte dar le știți voi că celebrează iubirea. Că ne aduc aminte de acea chestie care face ca viața să ni se pară frumoasă, trăibilă și care ne ajută să o luăm de la capăt chiar și în cele mai neașteptate momente.

Nu sunt ceea ce se cheamă o romantică incurabilă ci, mai degrabă, am nevoie să știu că lucrurile astea există dincolo de toate celelalte pe care le aflu în fiecare zi: suferință, frici, pierderi de toate felurile, tristeți pentru care nu s-a inventat un sistem de măsurare, frici. Da, știu, am mai spus frici dar e atât de multă frică în sufletele atât de multor oameni încât îmi vine să o pun de două ori pe lista lucrurilor pe care oamenii mă lasă să le văd în ochii lor.

Poate că de aceea îmi și plac nunțile pentru că acolo, în ciuda experiențelor anterioare, în ciuda a tot ceea ce au trăit până atunci, a toate câte știu fiecare despre fiecare, oamenii aia hotărăsc să spună că, da, aș vrea să îți fiu partener de viață sau, cum e o replică dintr-un musical romantic cu Richard Gere și Susan Sarandon: „Căsătoria înseamnă să fii martor la viața celuilalt”. Înseamnă să te încumeți să fii acolo, lângă omul respectiv și să fii principalul spectator al vieții sale, al evenimentelor și implicit al trăirilor sale și, în același timp, să faci din celălalt, omul în fața căruia să poți să îți trăiești viața fără să te simți judecat, fără să simți nevoia să te schimbi pentru celălalt, pentru a te potrivi într-un model închipuit de el/ea.

*

Dintotdeauna mi-au plăcut petrecerile dar cel mai mult am început să le apreciez după ce m-am angajat în Bagdasar. Țin minte că, după un an de lucrat pe aceea secție de neurochirurgie, când m-am dus prima dată într-o discotecă (încă nu începuseră cluburile iar pentru cei născuți în cretacic la fel ca și mine 😀 eram în discoteca Why not?), în timp ce mă uitam la toți oamenii ăia cum dansau și râdeau și se distrau, știu că m-am mirat cu voce tare: „Mamă, ce de oameni sănătoși!!”

Da, văzusem atât de multă suferință, deznădejde, frică și durere încât mi se părea curios să văd o mulțime atât de mare de oameni care sunt sănătoși. Atunci mi-am dat seama că proporțiile sunt egale, ba chiar sunt mai mulți oameni sănătoși (sau prea puțin investigați 😛 ) decât cei bolnavi și astfel am putut să nu mai am o imagine catastrofică asupra vieții.

Bineînțeles că, în continuare, am nevoie să văd oameni care se încumetă să plece poate nu pentru prima dată la un drum cu un alt om sau oameni care dansează și cântă de parcă nimeni nu i-ar vedea sau de parcă mâine nu va mai fi așa încât azi aleg să facă exact cum simt, să fie așa cum le șoptește sufletul că vrea să fie.

Eu cred că doar atunci când putem șopti ca și cum buzele ar fi doar o extensie a sufletului care se încumetă să spună altui om: „Mă bucur să te fac parte din viața mea.” abia atunci putem vorbi de adevăratul „Da!” acela care facem din celălalt un partener de viață.

Pentru că, până la urmă, întâlnirile dintre noi toți, indiferent de conotația pe care o dăm relațiilor, este un consimțământ ce ne permite să fim o bucățică din viața celuilalt. Numai de ne-ar învăța cineva cum să facem asta sau, dacă am vedea mai des la alți oameni cum e să fii partenerul de viață al celuilalt, poate că asta ne-ar ține departe de alte modele care sunt departe de a fi constructive, de acele modele care umflă ego-ul până când ajunge să sufoce sufletul. Sufletul ăla care, la un moment dat, a tresărit și s-a bucurat de întâlnirea cu un alt om.

*

Îmi plac nunțile pentru că sunt ca o promisiune. Cred că dincolo de această promisiune tot ce e de făcut este să avem grijă să învățăm să trăim în echilibru și armonie pentru ca astfel să putem să ne auzim sufletul, nu ego-ul.

A, și cum vă spuneam, îmi place la nebunie să dansez până când literalmente nu-mi mai simt picioarele 😀 Până și durerea de a doua zi mi-e dragă pentru că, în fond, nu e altceva decât un kind reminder că iar mi-am dăruit câteva momente de mare bucurie și că am lăsat alți oameni să fie martori la bucuria mea trăită atunci când dansez.