Știu că greșesc cu estimarea dar, eu cred că 90% dintre oamenii care au trăit, care trăiesc și vor trăi pe pământul ăsta au fost făcuți din iubire. Adică oamenii aceia doi care au contribuit la venirea lor pe lume, la momentul acela se iubeau. În momentul acela erau fericiți. Se bucurau că s-au întâlnit prin cine știe ce jocuri și „întâmplări” ale sorții.
Așa îmi place mie să cred că, atunci la momentul princeps al conceperii unui om care va să vină pe lumea asta, cei doi oameni se bucurau de clipele acele.
Se simțeau primiți și cuprinși în intimitatea celuilalt.
Se lăsau pierduți în ceea ce simțeau, în acea îmbătare a simțurilor care e posibilă doar atunci când chiar se crează un nimb de iubire ce conține doi oameni. Eu cred că acela este momentul în care oamenii vin pe lume și asta se datorează doar fericrii trăite atunci, preț de câteva clipe.
*
De aceea nu cred că o singură zi poate să cuprindă toate aceste. 20 martie, declarată a fi ziua fericrii, cred că e doar o zi în care ar fi bine să ne amintim când ne-am simțit fericiți și să facem tot ce stă în puterea noastră să repetăm experiența. Cu aceeași persoană dacă mai este posibil sau cu alt om care să mă facă să mă simt atât de în siguranță încât să îmi dau voie să mai simt fericirea.
*
Așa că, dragi părinți, dacă aveți de gând să le povestiți copiilor voștri despre fericire, povestiți-le că au fost făcuți din iubire. Le veți crea astfel sentimentul că au fost iubiți încă de pe atunci. Iar pentru voi, dacă mai sunteți împreună, va fi benefic pentru relația voastră de cuplu să vă aduceți aminte de bucuria pe care fiecare e în stare să o dăruiască celuilat.
Dacă așa a fost să fie și nu mai sunteți împreună tot asta va trebui să le spuneți copiilor voștri, că atunci când ei au fost concepuți voi, părinții lor, vă iubeați. Că după aceea lucrurile nu au mai fost așa, e o altă discuție dar, atunci ați trăit clipe de fericire alături de omul acela. Și așa o să fie și pentru voi mai ușor să acceptați toate câte au fost și deciziile pe care le-ați luat amintindu-vă că aveți copii făcuți din iubire. Fără regrete și fără să le mai întoarceți pe toate pe 7 părți.
Ziua fericrii? Hmmm… e orice zi în care îmi dau voie să simt fericirea părinților mei când s-au iubit într-atât că m-au făcut pe mine. Ziua fericrii e ziua în care m-am iubit cu cel care urma să devină părintele copiilor mei și e ziua în care îmi dau voie să mai formez încă o dată nimbul de iubire cu un alt om pe care l-am investit cu încrederea sufletului meu.
La mulți ani de ziua fericirii! 🙂
Pași către propriul suflet 