Speranța se construiește, altfel se numește vis, așteptare sau „scenarită”. Dacă vreți să aveți speranță – de viață, de a fi fericit, sănătos, iubit, etc. – atunci e musai să faceți planuri în acest sens. Planuri înseamnă lucruri concrete: liste, trasee, etape ale unui parcurs. Drept pentru care, dacă îmi doresc să citesc 24 de cărți într-un an asta înseamnă că 18 minute din fiecare … Continuă să citești Speranța ca un drum spre fericire
Îmi vine să scriu o poveste. Adică îmi doream să scriu o poveste care să fie ca un panaceu. Știam că nu pot așa că m-am oprit ca să mă pot gândi de unde mi-a venit să mă gândesc tocmai la așa ceva. Pentru că atunci când nu înțelegem de ce am făcut un lucru sau (cazul fericit) nu înțelegem ce urmează să facem, e … Continuă să citești You may say I’m a dreamer but I don’t care.
N-ai cum să cânți la pian o melodie bună, plină, completa dacă nu te folosești de toate clapele atât cele albe cât și cele negre. Doar din atingerea fiecăreia, atingere prin care îi dai voie să se exprime, să creeze sunetul pentru care a fost creată, doar așa se poate naște cea mai frumoasă muzică. La fel e și cu viața ta. Doar trăind și … Continuă să citești Armonie între alb și negru
Intima mea convingere, pe care o tot spun oricui e dispus să mă asculte, este că orice om din lumea asta (sigur și Chuck Norris și Brad Pitt și Elisabetha a II-a) are o listă cu lucruri care nu i s-au întâmplat, pe care nu le are, unde sunt trecute toate lucrurile rele care i s-au întâmplat pentru că, nu-i așa, n-a avut noroc, pentru … Continuă să citești Două liste
Dacă ar fi să încerci să definești ce ar însemna pentru tine să fii mai bun, cum crezi că ai defini? Ce ar trebui să se întâmple ca tu să știi că ești mai bun? Altfel spus, care ar fi lucrul ăla cât de mic pe care l-ai schimba? Care este comportamentul de azi la care ți-ar veni natural să renunți? De fapt, ce înseamnă … Continuă să citești Scrisoare către mine
Brăduțul este de la o pacientă, tabloul de la Asociatia Pas Alternativ de la Brașov unde există grupul Învingătoarelor care au ieșit din relațiile abuzive iar AHA-ul este deja marca înregistrată a Cortului Terapeutic. Nu știu dacă o sa am putere să le fac pe toate 20 de ani de acum încolo, probabil că o să renunț, ca orice om normal, la cabinet adică o … Continuă să citești Viața mea profesională într-o singură imagine.
Viața e ca un râu, curge tot timpul. Adică fiecare clipă ce se scurge aduce cu ea alte întâlniri care ne dau alte înțelesuri iar noi, după fiecare întâlnire și după fiecare experiență nu mai suntem la fel. Și dacă ne dam seama și dacă nu, schimbarea se petrece, viața continuă să curgă și să ne îndrepte spre un final despre care habar nu avem … Continuă să citești Metamorfoza ca stil de viață
Ni se spune: să îți iubești aproapele ca pe tine însuți dar nimeni nu ne arată că „măsura” este chiar iubirea mea pentru mine. Adică, îl iubesc pe celălalt așa cum mă iubesc pe mine. Încep cu mine și continui cu celălalt și așa îi cuprind și pe ceilalți în nimbul de iubire pe care l-am creat iubindu-mă pe mine. Dar, nu, unii ne spun … Continuă să citești Să nu eziți și să nu regreți
Sunt ani mulți de când mă tot întâlnesc în cabinet cu oameni care lucrează în corporații. Mă rog, în genul ăla de locuri de muncă unde se cere foarte mult, unde rivalitatea și competiția sunt modalitățile prin care oamenii sunt „motivați” să performeze. Din întâlnirea cu ei am rămas cu o metaforă frumoasă care s-a născut fix din faptul că veneau în cabinet, vorbeau mult, … Continuă să citești Odihna scării
De câteva luni casa în care locuiesc arată precum România. O mare parte este avariată din cauza unei țevi sparte care permit zoaielor (cum ar spune Buni) să ajungă acolo unde nu le este locul iar cealaltă parte mă chinui să o păstrez curată, locuibilă, plăcută privirii. O, nu, nu este deloc ușor. No #$@&*%@ way! E greu să îți găsești elanul de a face … Continuă să citești La mulți ani, România!
Pași către propriul suflet 