„Drumul spre Dumnezeu trece prin cel de lângă tine.” Emanuel Levinas – Bună, ne zice o fată zâmbindu-ne familiar, cu bucurie.Începi să o cauți prin fișierele din creier, știi sigur că ai mai văzut-o, nu poți spune cu siguranță unde sau când dar zâmbești larg și te bucuri de bucuria cu care ea se îndreaptă către tine. – Am văzut că sunteți în Vamă și … Continuă să citești Când îți zâmbește sufletul

Să îți ceri iertare și să îți ceri scuze sunt două lucruri total diferite. „Scuze!” spunem cel mai ușor, e cel mai la îndemână pentru că acolo este o cerere pe care o adresăm celuilalt. Îl rugăm să fie îngăduitor cu faptul că am greșit în raport cu el.  Nu este prea multă căință în a te scuza că la un moment dat, printr-un gest … Continuă să citești Repetabila povară a greșelii

Nu am asistat niciodată la o naștere, dar știu cum arată măduva spinării și lichidul cefalo-rahidian al unui om viu. Îi știu culoarea sidefie și micile irizații roșiatice care reprezintă, de fapt, arterele ce o hrănesc și știu cât de limpede este lichidul care o scaldă. Știu cum arată carnea unui om și când e vie și sângerândă dar și când e arsă de cauterul … Continuă să citești Miracole din viața asta

Cine o fi „inventat” sărutul? Adică, cine s-o fi gândit prima dată să își manifeste sentimentele prin gestul acesta de a-și lăsa buzele să se apropie de pielea unui alt om, de gura lui pe care să vrea să o cuprindă, gustând astfel din celălalt? Cum om fi ajuns noi, ca oameni, ca din toate gesturile de apropiere pe care le puteam face să alegem … Continuă să citești Dincolo de deșert

Mi s-a stricat laptop-ul. Adică a început să dea semne de îmbătrânire. Am înțeles că după 7 ani de funcționare continuă fără reparații capitale reprezintă o performanță și se cheamă că am avut noroc. Numai că, shit happen all the time. Și, de fiecare dată când se întâmplă, prima reacție este să te gândești că poate își revine, că poate ceva (nu știm ce) se … Continuă să citești Toate au timp de expirare

Îmi plac filmele romantice, Crăciunul, nunțile și toate celelalte care nu îmi vin acum în minte dar le știți voi că celebrează iubirea. Că ne aduc aminte de acea chestie care face ca viața să ni se pară frumoasă, trăibilă și care ne ajută să o luăm de la capăt chiar și în cele mai neașteptate momente. Nu sunt ceea ce se cheamă o romantică … Continuă să citești Despre oamenii-martor

Dincolo de spectaculosul imaginii ăsteia, al unui moment bine surprins, am simțit cumva că mă tulbură imaginea pe care ieri am făcut-o la malul mării. Era ca și cum aș recunoaște ceva sau pe cineva cunoscut și asta mi-ar fi așezat în suflet o liniște. Mi-a plăcut tare mult fotografia, am arătat-o tuturor, mândra și cumva pentru că am avut curajul să apropii telefonul mobil … Continuă să citești Marea ca sufletul unui om

Cred că arșița asta mi-a adus aminte de un text pe care l-am scris în iarna aia când a înghețat Bucureștiul și s-a transformat într-un patinoar. E o metaforă bună despre cum uităm să trăim normal, fără frică, chiar și atunci când pericolul a trecut. * Greu în dimineața asta să mergi pe stradă. De fapt, eu, să vă spun sincer, nu am mers. A … Continuă să citești Amintiri din iarna trecută

Nimeni nu e a lu’ nimeni și cred că o mare șmecherie a vieții ăsteia trăite p-aci pe pământ este să ne bucurăm de oameni și de lucruri atât timp cât sunt, profund și plenar like there is no tomorrow, fără așteptări și fără să credem că altfel ar fi fost mai bine. Visăm la altfelul ăla inventat de noi fără să-i fi întrebat și … Continuă să citești Quid pro quo

Nu există justificări sau argumente care să scuze un gest sau un cuvânt care a rănit alt om. Sau altă seminție sau alt popor. Nu putem să justificăm răul făcut altui om (sau altor semeni ai noștri) pentru că noi, la rândul nostru avem o gândire distorsionată din cauza poveștii noastre de viață care cuprinde (și) o traumă. Nu putem până la nesfârșitul vieții noastre … Continuă să citești Diferența dintre a înțelege și a accepta