Acum 20 de ani sau poate mai bine de atât, se cerea să ai deja experiență la terminarea facultății pe care să o treci în CV. Nu a fost cazul meu. Eu m-am angajat în ianuarie ’96 în Bagdasar pe bază de „cunoștințe și relații” pentru că unul dintre șefii de secție din fabrica de carosat mașini unde lucram, le repara mașinile șefilor de secție … Continuă să citești Realități vechi și noi
La fel ca Elif Shafak în „Lapte negru” am și eu niște multe femei și o doamnă care mă salașluiesc și, din când în când, se arată lumii, oamenilor, interacționează cu ei prin interfața asta de carne care se tot modifica o dată cu trecerea anilor. (Chiar, să vă duceți să vedeți Lapte negru la Nottara, o punere în scenă care m-a lăsat cu gura … Continuă să citești Gânduri despre lucruri care ne bucură
Înainte să pășești în oricare dintre clădirile care formează Culele din satul Măldărești – Greceanu și Duca dar și casa Memorială I.G.Duca – chiar dacă vei fi foarte atent tot nu vei observa o piatră mare, rotundă, robustă băgată în pământ la nivelul solului la fel cum nu vei ști, dacă nimeni nu îți va povesti, că aceea este o piatră de moară. – Dar … Continuă să citești Povești românești
Vacanța asta este despre a uita. Despre ce trebuie să uit și despre ce am uitat și nu ar fi trebui să uit. Uitasem să zâmbesc tot timpul. Mă rog, aproape tot timpul sau în majoritatea timpului am uitat să fiu zâmbitoare. Acu’, mă gândesc că zâmbind e ca și cum aș pune un paratrăsnet care să mai îndepărteze din toate intemperiile vieții și eu … Continuă să citești Ce trebuie și ce nu trebuie să uiți
Am fost pe o stradă Cu dublu sens Fiecare văzându-și de drumul său. Din când în când Viețile ni s-au intersectat Preț de o privire aruncată în fuga Acelor vieți trăite în carcasele de carne. Au mai fost și câteva semafoare La care ne-am întâlnit, am adăstat Și ne-am iubit Până când ochiul roșu A început să clipească intermitent Anunțându-ne că totul este vremelnic. Că … Continuă să citești Gând
Întreb în ce zi sunt pentru că de mult timp nu mă interesează în ce dată sunt. Mă interesează ziua săptămânii ca să știu dacă muncesc sau nu. Devin conștientă de anotimp atunci când se schimbă dar nu mă mai deranjează trecerea nebună a timpului. Unii spun că ar fi ceva cu accelerarea timpului sau cu percepția lui, ceva ce poate fi explicat prin fizică … Continuă să citești Si, în fond, cum știm dacă am avut noroc?
Mari scârbe de oameni ăștia care au generat și cei care au rostogolit pe toate căile de comunicare că urmează o criză economică. Urâte suflete, mici și amărâte tre’ să aibă. Ce am să le reproșez este că nu au știut să vină și cu soluții, alternative, orizont de timp, ceva care să nu te lase să te afunzi în disperare. Da’ nu despre asta … Continuă să citești Scris în iulie 2025
Unde își bagă dracu’ coada, lasa-L pe Dumnezeu să-și bage mare mila Lui. Întindeți o mână când vedeți că nu se poate ridica un om de jos, metaforic sau fizic. Faceți voluntariat. Căutați organizația a cărei activitate vă încântă cel mai mult și duceți-vă măcar să vedeți despre ce este vorba. Vă promit că veți avea niște surprize extraordinare din simplul motiv că 98% din … Continuă să citești Unde își bagă dracu’ coada
Sunt întâlniri în viața asta care sunt ca o mână întinsă care, dacă o apuci temeinic, cu încredere, este menită să te tragă înspre lumină, înspre bine și frumos. Sunt oameni care pot să se oprească lângă alți oameni despre care își dau seama că poate sunt doar rătăciți sau că, de fapt, nu le-a spus nimeni că se poate trăi și altfel. Unde altfel, … Continuă să citești Drumul înspre Lumină
Există în terapia de cuplu o metaforă menită să ne ajute să înțelegem printr-o mică frază care este dinamica în cuplu și, în linii mari, ce am avea de făcut pentru ca lucrurile să meargă un pic mai simplificat. Pentru că, sincer vă spun, intima mea convingere este că viața este simplă doar noi o complicăm. Grav. 😀 Metafora de care mi-am adus aminte de … Continuă să citești Relații cu bune și cu rele
