Am fost pe o stradă

Cu dublu sens

Fiecare văzându-și de drumul său.

Din când în când

Viețile ni s-au intersectat

Preț de o privire aruncată în fuga

Acelor vieți trăite în carcasele de carne.

Au mai fost și câteva semafoare

La care ne-am întâlnit, am adăstat

Și ne-am iubit

Până când ochiul roșu

A început să clipească intermitent

Anunțându-ne că totul este vremelnic.

Că totul are un timp în care este valabil.

Un timp în care un ceva devine viabil

Iar altceva ajunge pe final de drum.

Viabil și valabil, acești termeni atât de diferiți

Care ne definesc calitatea vieților noastre

Duse uneori în sensuri diferite.

Diferite față de a celuilalt.

Diferite față de cum ne-am fi dorit.

Diferite față de cum și-au imaginat

Cei care ne-au crescut ca ar putea sa ne fie viețile.

Pentru că, inițial, părinții noștri și-au dorit

Ca noi să fim niște feți viabil.

Ca după aceea să poată să înceapă să facă planuri

Din care viețile noastre să fie valabile.

Valabile în ochii lumii.

Valabile propriei scale de valori.

Valabile conform cu acele cutume ale unei societății.

Și, au sperat, ca la un moment dat

Să întâlnim un om cu care să nu mai trebuiască

Să călătorim pe contrasens.

Valabil și viabil ne conduc prin viață.