Atunci când oamenii își continuă terapia, când intră în acest proces continuu de cunoaștere, de asimilare a unor instrumente menite să aducă schimbarea în viața lor, în acea perioadă, poți să îi observi cum nu se mai simt confortabil în obiceiurile lor. Regulile după care au funcționat până atunci încep să le perceapă ca fiind incomode, „mici”, uneori sufocante. Asta nu înseamnă neapărat că vorbim … Continuă să citești Străbătând mările vieții
Hmm… câți dintre noi suntem conștienți că oamenii ce vin în viața noastră ne ajută să ne cunoaștem mai bine? Pe unii iubirea celuilalt pentru ei nu face altceva decât să le aducă aminte că în primul rând ei trebuie să se iubească pe ei. Și așa fac pași pentru a se cunoaște și a se accepta așa cum sunt cu bune și cu rele. … Continuă să citești Relațiile sunt despre cum să te iubești întâi pe tine
Cam așa e și în viață cum e în poza asta făcută azi în zorii zilei în Cișmigiu. Te trezești în fața unei bucăți de viață despre care ai o doar o vagă idee unde te va duce. Și totuși te încumeți să faci efortul pentru că ceva îți spune că ești pe drumul cel bun. „Ceva”-ul acesta unii îl numesc instinct, alții feeling sau … Continuă să citești Liniștea minții și șoapta sufletului
Cred că e suficient cât am arătat cu degetul unul către celălalt, e suficient câte cuvinte și gânduri ne-am adresat. Ajunge cât ne-am lamentat că trăim într-o țară de proști. Dacă nu facem noi, ăștia „deștepți” nimic pentru ca ei să nu mai fie proști nici nu avem dreptul să-i arătăm cu degetul. Dumnezeu (sau cine vreți voi să admiteți) nu ne-a lăsat deștepți pe … Continuă să citești Ajută, nu arăta cu degetul
Am avut un moment de rătăcire în care am crezut că acum, adulți fiind copiii mei, îmi pot manifesta iubirea față de ei în măsura în care le mai pot dărui. Pentru că așa se formează la început ideea că trebuie să le dăruim timpul nostru, energia noastră, priceperea noastră… în general, că tot ce avem de făcut este să dăm. Și asa mi-am dat … Continuă să citești Izvorul nesecat de iubire
„- Pier, vreau si eu un portret asa cum ti-ai facut tie– Cu drag… trebuie sa-mi dai doar o fotografie cu tine… una care inseamna ceva pentru tine…” Asta a fost dialogul cu minunatul artist si… la mai putin de o saptamana distanta m-am trezit ca ma suna sa ma intrebe la ce adresa ma gaseste sa mi-l aduca. Tot ce mi-a „cerut” a fost un … Continuă să citești Portret „de 37 de ani”
Știți când suntem mici și ne frigem de ușa de la cuptor și ni se „setează” acolo în creier că nu trebuie să ne mai apropiem de ușa aia? De fapt, ni se formează în minte o limită, la fel ca o geamandură, care ne anunță că dincolo de ea e prea periculos. Așa se întâmplă și cu alte experiențe traumatizante cum ar fi: o … Continuă să citești Pericolul de a fi (din nou) respins
Ne punem parole la toate device-urile, la case, la birouri, știm parolele pe dinafară doar parola inimii o mai uităm din când în când. Și, uite așa, stăm unul în fața celuilalt și încercăm să tastăm codul sufletului care cu o bomboană, care cu o floare ori cu un Te iubesc! dar, trist este că, sunt oameni care și-au uitat parola care le-ar putea deschide … Continuă să citești Tu ai parola la inimă?
Sunt în trenul de Viena care întâi ar trece prin Sighișoara dar eu tot la Brașov am să cobor pentru că am promis că ma duc la Grupul Învingătoarelor de la Brașov. Dar chiar și așa nu am putut să nu mă gândesc că pe fiecare dintre noi ne așează viața în fața unui tren care ne poate duce către o destinație ce depășește orice … Continuă să citești Captivi în cercul vicios
Există în profesia mea un balans permanent între bine și rău. E ca și cum aș merge pe sârmă tot timpul și aș încerca să nu mă las cuprinsă de înșelăciunea unui zbor în abisul în care există riscul de a nu te mai regăsi nici pe tine nici pe ceilalți. În hăul ăla, amintirile s-ar pierde și mintea ar crea alte realități poate mai … Continuă să citești Viața ca un mers pe sârmă
Pași către propriul suflet 