„Credința, speranța și iubirea ne conduc prin viață”, e o replică pe care am auzit-o într-un film. Propoziția asta simplă m-a făcut să mă gândesc că aceste concepte pot fi niște repere, un fel de waze care ne spune pe ce stradă să mergem, ce să evităm și, în general, ce e bine să facem ca astfel să putem avea o călătorie plăcută. Putem să … Continuă să citești Waze-ul vieții
Am făcut cafea. Am încălzit laptele. L-am făcut spumă. Am dus cafeaua în balcon. Și trigoanele cu brânză dulce cumpărate ieri. Dau să mă așez, mișc scăunelul artizanal cu trei picioare care îmi ține loc de măsuță și cafeaua se varsă toată pe jos. Și pe picioarele mele. Mă uit cu ochi netreziți la pata mare café au lait 🙂 de pe jos și de … Continuă să citești Punct și de la capăt
Cu cât te îndepărtezi în timp de un eveniment cu atât îți vine mai lesne să îl povestești. Nu-ți mai e nici atât de rușine, nu ți se mai pare că ai făcut chiar toate nefăcutele din lumea asta, începe să devină confortabil să te povestești pe tine sau întâmplările din familia ta. E ca și cum timpul ar fi o lentilă care, simultan, estompează … Continuă să citești Timpul și liberul arbitru
– Eu când mă trezesc dimineața și nu am nimic de făcut mă ia așa pe la stomac. Așa îmi zicea Buni câteodată și eu mă uitam la ea „crucită” (știți termenul ăsta, de crucită? 😀 Tot de la ea îl știu… ❤ E atunci când rămâi perplex și nu mai știi ce să spui. 😉 ) Nu știa ea, draga de ea, să își … Continuă să citești Ociofobia vs. dolce farniente
Am găsit rapiță în piață, nu am recunoscut-o, l-am întrebat pe omul acela ce floare e că e foarte frumoasă iar el s-a uitat la mine ca la extratereștri. Îi povestesc fiică-mii faza la care ea zice: – Cum să nu știi care e rapița? – E, asta e acum… Las’ că știu altele De unde să știu? Crezi că m-a dus taică-tu tot în lanuri … Continuă să citești Culoarea sufletului
Există o expresie pe care indigenii sud-americani o folosesc în limba quechua: „Dacă Pământul e Mama noastră, noi toți suntem frați și surori.” Printre altele, asta mi-a povestit fi-miu acum 2 zile. Era o știre auzită la televizor și, pentru cei care mai citesc ce scriu pe facebook, să știți că, da, mai avem și discuții serioase din când în când. 😀 Abia ce ne … Continuă să citești Egalitate și spațiu
Pretindem că suntem fericiți, pretindem că ceea ce ar putea să pară tristețe este doar o umbră, că zona de confort în care ne învârtim înghesuit și meschin fără posibilitate de evoluție ar fi ceea ce ne dorim. Chiar dacă evităm să ne uităm atent la faptul că binele nu există acolo. Este doar o zonă în care toate lucrurile sunt familiare iar simplul faptul … Continuă să citești O viață nouă, vă rog!
Mult timp mi-a fost frică de singurătate. Slavă Domnului! că, pe măsura ce timpul a trecut și am reușit să înțeleg mai mult, mi-am dat seama că teama cea mai mare nu este accea de singurătate, ci este cea de a fi în compania unor oameni nepotriviți. Nepotriviți mie ca scară de valori, ca atitudine față de viață și de vicisitudinile ei. Nepotriviți din punct … Continuă să citești Impermanență și liber arbitru
Cred că ce-mi doresc cel mai mult este să nu mai trebuiască să se întâmple lucruri grele, rele, nenorociri în urma cărora să învățăm să fim buni. Mi-aș dori să învățăm să fim buni nu pentru că am fost zdrobiți de o mare durere ci, pentru că am înțeles că doar asta este calea și alegem să gândim, să acționăm, să exprimăm, să relaționăm doar … Continuă să citești Să fim buni
Sunt obosită. Fizic dar și psihic. Stau în balcon, pe șezlong, scriu, corectez și adaug la o carte care îmi doresc să apară la un moment dat. Pentru că sunt obosită îmi apar automatismele și întind mâna să iau cana de cafea. „Care cană? Care cafea?” îmi spune mintea mea realistă. Pentru că nu mai beau cafea de 3 luni de când am avut covid. … Continuă să citești Ucrainencele
Pași către propriul suflet 