Când lucram în spitalul Bagdasar am putut să văd munţii de la fereastra cabinetului care era situat la etajul 8. Ştim că Bagdasar-ul este situat în deal şi faptul că eram la etajul 8 mă mai ridica cu vreo 25 de metri. La fel ca în multe alte dăți îmi aduc aminte că și în dimineața aia eram epuizată şi uimită că am ajuns cu bine … Continuă să citești Poveste veche

Oare cum am ajuns să fim în competiție femeile cu bărbații? Oare când au decis femeile că trebuie să fie suficient de puternice încât să poată să intre în competiție cu bărbații? E posibil să se fi întâmplat atunci când bărbații nu au mai știut să le respecte și să le iubească pentru ca astfel ele să se simtă apărate în propria casă, în propria … Continuă să citești Competition kills love

Cât de bine e să visăm? Cât de natural ne vine să facem lucru acesta de a ne pierdem într-un spațiu care nu există dar care, într-un mod paradoxal, ne aparține doar nouă ? Și dacă e în natura noastră să visăm cu ochii deschiși oare asta nu înseamnă că sufletul s-o fi săturat să ne vadă cum ne învârtim mereu în același cerc unde … Continuă să citești Come away with me.

V-ați gândit că adevăratele cuvinte urâte nu sunt înjurăturile ci, cuvintele false, prefăcute? Cu înjurătura știi exact cum ești, pe unde ești în relația respectiva sau măcar la momentul respectiv. Dar ce chinul naibii e să descifrezi, să poți să alegi ceea ce este autentic de ceea ce este lipsit de valoare. Vă dați seama cât timp pierdem? O dată să ne ascundem sufletul de … Continuă să citești Şi-ţi auzeam gândurile cum mă priveau… [Anaïs Nin]

Am auzit replica asta de curând în filmul Clubul de carte Jane Austen şi m-a făcut să mă gândesc că e bine să ne luăm un partener pe „măsura” noastră. Poate că nu este narcisic gestul de a alege un partener foarte asemănător mie ci, pur şi simplu, este dorința de a face o alianță care să dureze. Poate că mai degrabă putem vorbi despre … Continuă să citești “O casnicie este la fel de puternică pe cât cel mai slab dintre parteneri este.”

Unii oameni sunt vidanjorii sufletului nostru. Da, unii oameni sunt ca niște vidanjori pentru sufletul nostru pentru că ne intră în cea mai întunecată dintre părțile sufletului și ne ajută să facem curat. Pătrund în acea parte din suflet în care am lăsat să lâncezească toate lucrurile urâte care ne-au amărât, toate cuvintele, gesturile rele făcute de necunoscuți sau chiar de oameni pe care i-am … Continuă să citești Despre rău, numai de bine

Speranța se construiește, altfel se numește vis, așteptare sau „scenarită”. Dacă vreți să aveți speranță – de viață, de a fi fericit, sănătos, iubit, etc. – atunci e musai să faceți planuri în acest sens. Planuri înseamnă lucruri concrete: liste, trasee, etape  ale unui parcurs. Drept pentru care, dacă îmi doresc să citesc 24 de cărți într-un an asta înseamnă că 18 minute din fiecare … Continuă să citești Speranța ca un drum spre fericire

Îmi vine să scriu o poveste. Adică îmi doream să scriu o poveste care să fie ca un panaceu. Știam că nu pot așa că m-am oprit ca să mă pot gândi de unde mi-a venit să mă gândesc tocmai la așa ceva. Pentru că atunci când nu înțelegem de ce am făcut un lucru sau (cazul fericit) nu înțelegem ce urmează să facem, e … Continuă să citești You may say I’m a dreamer but I don’t care.

N-ai cum să cânți la pian o melodie bună, plină, completa dacă nu te folosești de toate clapele atât cele albe cât și cele negre. Doar din atingerea fiecăreia, atingere prin care îi dai voie să se exprime, să creeze sunetul pentru care a fost creată, doar așa se poate naște cea mai frumoasă muzică. La fel e și cu viața ta. Doar trăind și … Continuă să citești Armonie între alb și negru