Ne obișnuim să trăim fără niște lucruri care o dată ne făceau plăcere.

Unii dintre noi.

Pe alții ne sperie multe lucruri încă din copilărie și renunțăm să mai credem că putem avea ceva bun.

Și, chiar dacă aflăm din cărți sau filme sau din poveștile celorlalți tot nu vrem să credem că ni s-ar putea întâmpla și nouă. Și continuăm să mergem prin viață fără să ne gândim că ființăm în lumea asta mare exact ca un puzzle căruia îi lipsesc câteva piese esențiale ce l-ar putea defini altfel, chestiile alea ne-ar putea face să ne simțim întregi. Ne-ar face să simțim că suntem parte dintr-o imagine mai mare care are acele elemente pe care unii nici măcar nu ni le-am dorit.

Și nu ni le-am dorit pentru că, pe mulți dintre noi, nu ne-a făcut nimeni să credem măcar, nu mai zic să simțim plenar, că merităm. Asta se întâmplă cu oamenii care n-au aflat taina iubirii de sine pentru că nimeni nu a contribuit cu o vorbă bună, cu un gest, cu un cuvânt de apreciere care să îi ajute să își formeze o imagine corectă despre sine. Să îi ajute să își creioneze în minte o „siluetă” a propriului Eu care să îi dea forța necesară să poată afirma: „Atâta sunt și mai mic nu mă fac pentru nimeni.”

Dacă ni s-ar fi întâmplat așa după aceea am fi putut să luăm această imagine despre sine și să ne-o așezăm cu grijă, cu respect și cu admirație în suflet alături de imaginile tuturor oamenilor care ne sunt dragi. Pentru ca astfel să putem să ajungem să ne iubim așa cum iubim orice om de care am devenit conștienți la un moment dat și pe care am ajuns să îi iubim și să îi purtăm în suflet.

*

Chiar dacă putem să supraviețuim fără unele lucruri asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la acele lucruri. Pentru că a supraviețui nu este similar cu a trăi. Iar pentru a trăi avem nevoie să ni se întâmple lucruri frumoase așa cum sunt atingerea, îmbrățișarea, grija altui om pentru mine, a mea pentru celălalt, în general cam tot ceea ce înseamnă iubire. Toate acele gesturi, cuvinte, priviri ori gânduri transmise prin mesaje pe care ne sfiim să le transmitem altfel, toate acele intenții care sunt îndreptate către binele celuilalt.

Pentru că a iubi înseamnă să vrei binele celuilalt. Așa ne-a spus Dalai Lama. Iar eu nu mă simt în stare să-l contrazic. Și nici nu am atâta înțelepciune sau inspirație ca să pot să încerc o altă definiție a celui mai profund sentiment pe care îl putem trăi. Acest sentiment atât de nuanțat pe care îl putem nutri pentru atât de mulți oameni sau pentru lucruri mai abstracte cum sunt conceptul de țară sau popor putând să îl extindem până la a iubi orice ființă vie. Este ca și cum i-am da voie sufletului nostru să se dezvolte, să devină atât de mare încât să cuprindă lumea întreagă.

*

Ce vreau să vă spun celor care continuați să credeți că puteți supraviețui fără lucrurile care odată vă făceau plăcere este să vă reconsiderați decizia pe care ați luat-o într-o zi în care credeați că e prea târziu sau o zi în care i-ați dat voie altui om să vă facă să credeți că nu meritați.

Dacă vă doriți să puteți cuprinde în sufletul vostru cât mai mulți oameni și să puteți să le dăruiți din prea plinul de iubire pe care îl simțiți atunci va trebui să faceți un loc în suflet pentru voi înșivă.

Dacă cine știe din ce întâmplări nefericite ați ajuns să credeți că nimic din toate astea nu e posibil și că nu aveți nevoie de nimic încetați să vă mai mințiți și faceți-vă loc în suflet pentru voi înșivă.

Creați acolo un loc tainic în care să puteți avea acces la tot ceea ce însemnați voi ca om pe pământul ăsta, toate rolurile pe care trebuie să le abordați în fiecare zi, toate părțile bune din care sunteți alcătuit dar și părțile mai puțin bune și faceți din voi, din această conștientizare a propriei persoane, a propriului Eu, obiectul iubirii necondiționate de nimic la care visați. Dăruiți-vă vouă toată considerația, admirația, toleranța, compasiunea de care sunteți în stare ca după aceea să dăruiți și altora și, în același timp, ăsta să fie începutul menit să vă facă să învățați să primiți. Căci, abia când vă veți iubi pe voi înșivă abia atunci puteți să cereți și să primiți iubirea altui om.

Vă puneți întrebarea dacă ăsta este egoism?

Dacă ești creștin, răspunsul meu vine din cărțile sfinte care ne spun să ne iubim aproapele ca pe noi înșine.

Iar celorlalți le spun așa: „Dacă ție îți este bine, tuturor în jurul tău le este bine. Nu mai uita de tine!”