Dacă ne-am opri din când în când doar să observăm. Macar din când în când să oprim fuga nebună despre care oricum nu am ști să spunem unde ne îndreaptă. Dacă ne-am opri și ne-am întreba pe noi înșine, într-un dialog intim menit să ne întoarcă atenția asupra noastră: „Tu ai văzut desenul de pe geamul din bucătărie?” Ori dacă ne-am lăsa ochii să se … Continuă să citești Să nu fugi
Mi-am schimbat dioptriile și partea cea mai nasolă la upgradarea asta este că văd praf în locurile în care credeam că nu e dar și micile mele imperfecțiuni. Așa că, aseară când toate astea m-au cotropit 😀 , mi-am adus aminte ce mi-a zis un om drag cu ceva ani în urma când i se relevase lui o chestie și putuse să ia o decizie majoră … Continuă să citești Visele, așteptările și efectele lor
Așa mi-a ieșit într-o seară în terapie Life is not about fear, is abour love (da, în engleză 😛 ) încercând să „conving” omul din fața mea că există soluții. Ce trebuie să înțelegi este că motivul fricii, de cele mai multe ori, este doar o plăsmuire a minții tale, o neîncredere în tine dar și în oameni și așa ajungi să îți trăiești mai … Continuă să citești Life is not about fear
Există pauze în care trăim doar că nu le luăm seama. E spațiul ăla dintre o respirație și alta care este tot un timp doar că noi ne grăbim să tragem iar aer în piept fără să dăm importanță acelei liniști, acelei non activități care este tot viața noastră doar că fiind fără mișcare pare a fi fără miză. Fugim, de la o respirație la … Continuă să citești Spațiul dintre două respirații
Profesorul Panoza M-am tot gândit cum să găsesc eu cuvintele cele mai potrivite prin care voi, cei care nu l-aţi cunoscut pe dom’Panoza, să puteţi să-i cuprindeți mareţia şi frumuseţea. Da, frumuseţea sufletului reflectată în lumina de pe chip. Eu l-am cunoscut în ianuarie 1996 când m-am angajat prima dată în spitalul Bagdasar. [Când spun prima dată nu sunt ca femeile alea care zic „Când … Continuă să citești Poveste din Bagdasar – episodul 6
Ne luăm frânturi de viață din întâlnirile cu ceilalți oameni ca și cum am încerca să reconstituim o imagine pe care ne-am creat-o cândva, în niște momente în care am crezut că viața ne va fi într-un anumit fel doar pentru că am întâlnit un om. Și, atunci când nu se întâmplă așa, atunci când moare o relație de iubire, moare un vis. Pentru că … Continuă să citești Ieșirea din matrice
Am citit odată nu știu pe unde că a învăța limbajul de lemn din medicină echivalează cu învățarea unei limbi străine din punct de vedere al volumului de informație. De aceea, mai ales la început de carieră, nu prea înțelegi toate câte se vorbesc pe lângă tine, nu toate cuvintele capătă formă imediat ce le auzi dar, adevărul este că foarte multe le înveți din … Continuă să citești Poveste din Bagdasar – episodul 5
Din când în când mai aveam timp să stăm de vorbă unii cu alţii. Nu mult şi nu în linişte. Dar o făceam și, cel mai mult, îmi plăcea să dau o fugă până la Rodica la sala de operaţie unde ea era medic anestezist. Da, anesteziştii sunt aceia care te „adorm” în vederea operaţiei şi a căror principală grijă este să te „trezească” ca … Continuă să citești Poveste din Bagdasar – episodul 4
Culoare lungi niciodată goale, forfotă, glasuri care de cele mai multe ori spun ceva grăbit, priviri triste, feţe ce au urma suferinţei adânc întipărită, oameni într-o permanentă luptă. Lupta cu durerea, cu frica, cu deznădejdea, cu grijile, cu lipsurile unui sistem prost condus. Și acum, după mai bine de 7 ani de când am plecat din spital, reușesc în situații variate – de la gătit … Continuă să citești Poveste din Bagdasar – episodul 3
Nimic nu e perfect rău, aşa cum nimic nu este perfect bun pe lumea asta. Dacă suntem atenţi în jurul nostru putem vedea în orice această dualitate yin-yang ce aparține filozofiei chineze. În practica terapeutică aduc de multe ori în discuțiile cu pacienţii mei acest concept pentru a-i putea face să înţeleagă că orice situaţie are în ea ceva bun care ne poate scăpa atunci … Continuă să citești Poveste din Bagdasar – episodul 2
Pași către propriul suflet 