Bag cartela de metrou și mă uit la aparat care îmi arată că mai am 3 călătorii. Și, mă gândesc ca asta înseamnă că de fiecare dată când m-am dus, m-am și întors. Râd în sinea mea când îmi spun: „Asta e bine. Cât timp ne mai întoarcem, e bine. Până când om pleca de tot că doar nimeni nu împărățește lumea.” 😀 După care … Continuă să citești „Acasă” în sufletul tău
Ascultându-i doar pe ei ni se formează o credință interioară, internalizată în forul nostru cel mai intim, foarte puternică, pe care auzindu-le des, spuse cu încredere și de multe ori cu emfază, „adevărurile” lor devin și adevărurile noastre. Continuă să citești Anxietatea anticipatorie sau frica fără obiect
Post lipicios
– Dumnezeu să-i odihnească și pe Bagdasar și pe Arseni că am mâncat și azi! Pentru cei care nu știu așa se numește, Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni unde Bagdasar a fost primul neurochirurg din România iar Arseni este cel căruia îi datorăm existența clădirii și care a fost și el un mare neurochirurg român. Așa ziceam cum mulți ani în urmă, mai mult de … Continuă să citești Altă poveste din Bagdasar
Nu am auzit mulți oameni care să spună: „Știi cum am reușit eu să îmi fac o casă?” sau „Știi ce am făcut eu și soțul/soția mea ca să avem o relație bună? ori „Ca să pot să fac toate școlile pe care știi că le-am făcut a trebuit să…”. Nu avem în noi exercițiul acesta de a ne crea propria imagine despre noi înșine. … Continuă să citești CV-ul tău de om ți l-ai făcut?
Există o tehnică japoneză – kintsugi – cu ajutorul căreia se repară obiectele de ceramică sparte prin unirea bucăților cu metale prețioase amestecate cu ceva rășini. Dacă îi întrebi pe olari îți vor spune că văd obiectele reparate ca fiind cel puțin la fel de frumoase. Poate pentru că ei știu că neprevăzutul se întâmplă. Știu că schimbările au loc tot timpul. De altfel, ca … Continuă să citești Reconstrucția unui suflet
Unii dintre noi nu își doresc să fie cei mai buni pentru ei înșiși ci, își doresc să fie percepuți de către ceilalți ca fiind cei mai buni. [Nu seamănă a mistificare?] Unii dintre noi, oamenii, nu suntem dispuși să facem eforturi să fim cu adevărat fericiți dar facem eforturi infinit mai mari să părem fericiți în ochii celorlalți. [Trist, nu-i așa?] Unii oameni nu … Continuă să citești Perspective
Îmi place clipa în care conștientizez că nu simt tensiune în mușchii de pe umeri. Îmi place minutul în care aștept să vină cineva drag. Îmi place ora în care sunt absorbită de povestea omului din fața mea. Îmi place ziua în care nu sunt nevoita să mă uit la ceas. Îmi place săptămâna în care am putut să număr multe clipe, minute, ore și … Continuă să citești Imperfectul fericit
Știți expresia aia „când se îngână ziua cu noaptea”? A îngâna înseamnă a reproduce glasul cuiva dar și a reda imaginea cuiva. Cel mai probabil la fel cum întâlnirea constantă cu alți oameni ne determină să „împrumutăm” de la cei întâlniți elemente care să ne ajute să ne identificăm cu ei în dorința de a fi acceptați, validați și, cumva mult mai tainic, venind din … Continuă să citești Viața în absența mimetismului
Ne obișnuim să trăim fără niște lucruri care o dată ne făceau plăcere. Unii dintre noi. Pe alții ne sperie multe lucruri încă din copilărie și renunțăm să mai credem că putem avea ceva bun. Și, chiar dacă aflăm din cărți sau filme sau din poveștile celorlalți tot nu vrem să credem că ni s-ar putea întâmpla și nouă. Și continuăm să mergem prin viață … Continuă să citești Nu (mai) uita de tine!
Încă nu știm totul despre creierul uman. Adică, am reușit să îi facem o hartă care să îi ajute în special pe neurochirurgi și neurologi să îl exploreze dar realitatea este că teritoriul este mult mai mare decât harta pe care noi am reușit să o întocmim. De exemplu, ceea ce numim suflet nu putem spune dacă se află în creier sau inimă sau în … Continuă să citești Harta nu e teritoriul
Pași către propriul suflet 