Mi s-a stricat laptop-ul. Adică a început să dea semne de îmbătrânire. Am înțeles că după 7 ani de funcționare continuă fără reparații capitale reprezintă o performanță și se cheamă că am avut noroc. Numai că, shit happen all the time. Și, de fiecare dată când se întâmplă, prima reacție este să te gândești că poate își revine, că poate ceva (nu știm ce) se … Continuă să citești Toate au timp de expirare

Îmi plac filmele romantice, Crăciunul, nunțile și toate celelalte care nu îmi vin acum în minte dar le știți voi că celebrează iubirea. Că ne aduc aminte de acea chestie care face ca viața să ni se pară frumoasă, trăibilă și care ne ajută să o luăm de la capăt chiar și în cele mai neașteptate momente. Nu sunt ceea ce se cheamă o romantică … Continuă să citești Despre oamenii-martor

Dincolo de spectaculosul imaginii ăsteia, al unui moment bine surprins, am simțit cumva că mă tulbură imaginea pe care ieri am făcut-o la malul mării. Era ca și cum aș recunoaște ceva sau pe cineva cunoscut și asta mi-ar fi așezat în suflet o liniște. Mi-a plăcut tare mult fotografia, am arătat-o tuturor, mândra și cumva pentru că am avut curajul să apropii telefonul mobil … Continuă să citești Marea ca sufletul unui om

Nimeni nu e a lu’ nimeni și cred că o mare șmecherie a vieții ăsteia trăite p-aci pe pământ este să ne bucurăm de oameni și de lucruri atât timp cât sunt, profund și plenar like there is no tomorrow, fără așteptări și fără să credem că altfel ar fi fost mai bine. Visăm la altfelul ăla inventat de noi fără să-i fi întrebat și … Continuă să citești Quid pro quo

Nu există justificări sau argumente care să scuze un gest sau un cuvânt care a rănit alt om. Sau altă seminție sau alt popor. Nu putem să justificăm răul făcut altui om (sau altor semeni ai noștri) pentru că noi, la rândul nostru avem o gândire distorsionată din cauza poveștii noastre de viață care cuprinde (și) o traumă. Nu putem până la nesfârșitul vieții noastre … Continuă să citești Diferența dintre a înțelege și a accepta

Dacă o să se supere Buși că am dat din casă sper să îl pot împăca atunci când m-oi duce și eu în Vamă. 😀 Așa că, vă rog nu vă ma gândiți (nici cu invidie, nici fără) că eu aș fi acum în Vamă că nu sunt. 😦 S-au dus Buși cu Gina și Mihai încă de ieri ca să aibă timp să monteze … Continuă să citești Nu sunt în Vamă deși aș vrea

Aștept să înceapă un concert. Suntem destui oameni în Grădina Sticlarilor, distanțați, ne respectam fiecare spațiul celuilalt dar, din când în când, ajunge la mine aroma unui bărbat matur în timp ce concertul începe în acordurile chitarii lui Maxim Belciug. Da, aromă, pentru că mă face să mă gândesc deopotrivă la miros și la gust, la felul în care se simte parfumul pe pielea unui … Continuă să citești Aroma unei seri.

Oamenii nu își doresc să fie cei mai tari pentru ei înșiși ci, își doresc să fie cei mai tari în ochii celorlalți. Oamenii nu sunt dispuși să facă eforturi să fie cu adevărat fericiți dar fac eforturi infinit mai mari să pară fericiți în ochii celorlalți. Oamenii nu știu să ii facă pe cei din jurul lor fericiți dar le cer ca atunci când … Continuă să citești Fericirea unora și altora

M-am întors ieri din tabăra „Relații vindecătoare” care chiar mi-a schimbat zen-ul (și posibil de aici și karma și fenșuiu 😀 ) și, ca tot omul, am zis să spăl hainele încă din zorii zilei că poate apuc să pun chiar doo mașini la spălat. Cert este că la a doua mașină, la un moment dat au început să clipocească ledurile ca la discotecă în … Continuă să citești La ce folosește zen-ul?

Suntem de multe ori remorcherul unui om. Unii dintre noi, suntem aceia care se încumetă să tragă un alt om de pe un țărm pe altul, dintr-un loc în altul, de la rău la bine, de multe ori fără să fim pe deplin conștienți de efortul care urmează să-l facem. Și dacă suntem și dacă nu suntem în stare să anticipăm ce resurse ar trebui … Continuă să citești Spirala binelui