M-am întors ieri din tabăra „Relații vindecătoare” care chiar mi-a schimbat zen-ul (și posibil de aici și karma și fenșuiu 😀 ) și, ca tot omul, am zis să spăl hainele încă din zorii zilei că poate apuc să pun chiar doo mașini la spălat.

Cert este că la a doua mașină, la un moment dat au început să clipocească ledurile ca la discotecă în anii ’80 și nu a mai vrut nimic. I-am vorbit frumos, am rugat-o pentru că eu chiar cred în puterea cuvintelor blânde dar n-a mai vrut nimic. Am oprit-o gândindu-mă la toată medicina pe care o cunosc și care spune că, atunci când ceva nu mai merge, nu îl forțezi ci încerci să înțelegi ce boalii s-a întâmplat.

Fiind zen nu m-am enervat de loc doar am încercat să găsesc cea mai bună soluție.

Am știu că trebuie să evacuez apa pe la țeava aia de jos de tot care are un bușon care se închide etanș dar la fel de bine știam că o să vină apă ca la inundații. Deci îmi trebuia un sistem. Am gasit sistemul, am evacuat apa, am găsit așa, pe pipăite, niște resturi dintr-o mască care era cu Calea Lactee pe ea. M-am gândit că dacă aș avea o pensă Pean d-aia lungă mi-ar fi foarte bună după care mi-am adus aminte și de cea curbată, mă rog, de niste instrumente care se folosesc în operații și iată că ce bune s-ar fi dovedit a fi și în cazul în care se infundă evacuarea la mașina de spălat. 😀

M-am gândit că totuși am nevoie de un om priceput, am dat niște telefoane, șfară-n țară, până la urmă am ajuns la un domn de a cărui sănătate am să mă rog mult timp de acum în colo pentru că am început un dialog la telefon pentru că omul era în treaba lui, undeva pe lângă București de unde revine abia duminică.

– Da, totuși, spuneți-mi ce problemă aveți că poate vă pot ajuta?

-Nu mai evacuează apa, am desfăcut bușonul acela, am scos apa din ea pe acolo și am găsit și ceva care seamănă cu o mască…

-Așa, spuneți tot ca la doctor! 🙂 )))

-Păi spun că nu are sens să mint.

-Ar fi bine dacă ar fi un bărbat pe lângă dumneavoastră (hăhă! mie îmi spuneți! 🙂 ))) ) ca să se bage în spatele ei să umble la furtunul de evacuare.

-Păi, nu umblu eu?

-Nu, doamnă, că e grea.

-E, asta e. Am mai dat-o o dată la o parte, la început de pandemie (nu i-am mai spus ce am găsit în spatele ei că se termina weekend-ul și venea el să o repare 😀 ) E, fir-ar a boalii să fie…

-Nu o înjurați, doamnă, că se supără, mi-a zis în timp ce râdea cu poft.

-Domne, stai să îmi pun căștile să pot să dau mașina la o parte.

-Ușurel, că eu nu mă grăbesc. Hai, că poate o rezolvăm.

-…

-Acu ar trebui să scoateți furtunul din țeava în care e și suflați ca să mai împingă dacă a mai rămas ceva.

Bre, furtunul eram cam plin de zoaie și gândul că va trebui să suflu pe el nu mă încânta dar mi-am dat seama că am pe mine o rochiță de plajă roz, diafană și foarte subțire așa ca am luat un colț din ea, l-am pus pe furtun care, atunci cand am suflat, mi s-a parut permeabil, dar am mai tras o dată aer mult în piept i-am mai tras o suflare din rărunchi.

-Trece, doamnă, aerul ușor?

-Da, eu zic că da.

-Acu’ luați o găleată, puneți furtunul în ea și dați-i să meargă, să se umple și să evacueze.

-Stați că tre să escaladez mașina…

-Ușurel, să nu vă accidentați. Eu am timp, stau la umbra nucului, fumez o țigară. (Mah, i se auzea zambetul…)

-Eu m-am lăsat de vreo 8 ani.

-Aoleo, cum ați făcut?

-Păi, ca să vă întorc serviciul vă dau o ședință gratis în care să vă povestesc cum ați putea să vă lăsați.

Și dăi și râzi amândoi.

I-am dat să se umple și să evacueze, am mers, am tras un chiot de bucurie de ziceai că am câștigat la loto, omul a început să râdă mai cu poftă.

-Dom’le, ești absolut meseriaș, e foarte tare dacă ți-a reușit să repari o mașină de spălat prin telefon!

Cel mai tare mi-a plăcut să îl aud râzând cu poftă așa cum râzi când știi că ai făcut o treabă bună.

-Numai să mă sunați și pe mine după ce face o tură completă să mă mai bucur o dată.

Am pus să facă doar clătirea că atât mai trebuia și, între timp, am zis să vă spun și vouă că dacă am reușit să repar o mașină de spălat online deja psihoterapia mi se pare o glumă. 😀

Mă duc să sun omul să îi mai spun o dată cât e de tare. 😀