Oamenii nu își doresc să fie cei mai tari pentru ei înșiși ci, își doresc să fie cei mai tari în ochii celorlalți.

Oamenii nu sunt dispuși să facă eforturi să fie cu adevărat fericiți dar fac eforturi infinit mai mari să pară fericiți în ochii celorlalți.

Oamenii nu știu să ii facă pe cei din jurul lor fericiți dar le cer ca atunci când ies în lume să para fericiți ca lumea să știe că alături de ei oamenii pot fi fericiți.

Unii oameni nu vor sa învețe să fie fericiți pentru că ei cred despre ei înșiși că nu merită.

Unii oameni nu știu să îi facă fericiți pe ceilalți pentru că le e frică de apropierea de celălalt.

Unii oameni vor sa fie fericiți dar nu s-au gândit niciodată ce anume i-ar face fericiți.

Alți oameni ar vrea să îi facă pe ceilalți fericiți dar întâi ar trebui să fie conștienți de propria valoare.

Alți oameni învață să fie fericiți, să îi facă pe alții fericiți, ei știu că pot și își dau voie să fie așa iar asta se întâmplă pentru că s-au oprit din fuga nebună, și-au ascultat sufletul, și-au dat răgaz să îl asculte și pe al celuilalt și astfel au putut să pășească împreună pe un alt drum.

Altul decât ar fi fost posibil dacă ar fi continuat să fugă de propria conștiința, de propriile nevoi și dorințe.