Se fac aproape 10 ani de când stau aici, în buricul târgului și vreo 4 de la povestea asta la care mă gândesc de ceva zile motiv pentru care am zis să scriu și aici că poate o bucura pe mai multă lume. Nu știu dacă e o poveste neapărat despre a dărui ci, mai mult, este despre cât de atenți suntem. Iar atenți suntem … Continuă să citești Buchetul de flori
Îmi plac ouăle fierte până în punctul acela în care se fac cleioase. Nu știu nici acum cât trebuie să le las să fiarbă pentru a fi astfel dar e o mare bucurie când le dezghioc și apoi le tai pentru a constata că sunt exact cum îmi plac. E o mică reușită care îmi aduce un zâmbet pe față. Chestia asta e o mică … Continuă să citești Micile reușite dintr-o zi
Duminica, după prânz, când merg repede prin casă îmi vine mirosul de mir pe care îl port pe frunte. Asta se întâmplă doar duminica pentru că doar atunci cineva se îndură de mine și îmi spune că sunt ok așa cum sunt. Așa mi se pare mie că reprezintă gestul pe care preotul îl face, acela de mirungere. De parcă te-ar pecetlui în frunte ca … Continuă să citești Să fii ce-oi fi numai să fii bun.
Ne întâlnim, ne îndrăgostim, ne iubim și, la un moment dat, ne hotărâm să ne căsătorim. Facem planuri, liste, ne străduim să cădem de acord – chiar dacă, la majoritatea dintre noi, asta va veni cu timpul – ne sfătuim cu părinții, prietenii sau din contră, ținem totul secret pentru a-i surprinde pe toți cei care vor veni să fie părtași la încununarea bucuriei noastre. … Continuă să citești Rituri de trecere
Probabil că mulți dintre noi s-au gândit măcar o dată în viață cum ar fi dacă s-ar putea întoarce în timp ca să modifice ceva ce au făcut, ce au spus, fără să se fi gândit că, de fapt, viața este o înlănțuire de cauze și efecte și, dacă schimbi ceva e ca și cum ai trage macazul și viața ta ar lua-o pe alt … Continuă să citești O zi destul de bună
Nu poate măsura nimeni durerile. Cum nu poate măsura nici iubirile sau fericirile. Habar nu avem cu adevărat ce e în sufletul fiecăruia. Da, putem înțelege până la un punct de intensitate sau putem cuprinde cu mintea noastră cam cât de multe sunt în sufletul unui om dar fără să avem vreodată pretenția că am fi înțeles cu adevărat. Și, oricum, „punctul” sau „multul” pe … Continuă să citești Spațiul dintre doi oameni
– Ție ți-e frică de moarte, Ligia? m-a întrebat azi o pacientă. – …?!? – Mie mi-a fost tot timpul frică de moarte, mi-a mărturisit. M-am gândit un pic înainte să răspund. Am făcut asta mai mult ca să fiu sigură că formulez cel mai adevărat dar și cel mai potrivit răspuns, dat fiind contextul. – Nu mi-e frică de moarte. De ce să-mi fie … Continuă să citești Do not ever give up!
Văd din ce în ce mai mulți oameni speriați de ideea de căsătorie sau – ceea ce mi se pare mai rău – care habar nu au de ce își doresc să li se „întâmple” chestia asta numită căsătorie. Tot întâlnindu-mă cu ei, discutând cu ei, mai ales cu cei mai tineri mi-am dat seama că lor le este frică de ceea ce au văzut … Continuă să citești Partenerul de viață
Se întâmplă în cabinet, nu de puține ori, să se creeze momente magice în care mințile și sufletele celor două persoane să conlucreze și atunci, în momentul acela, se iscă o frază care are un efect bun, clarificator, înălțător prin înțelegerea pe care o aduce. Uneori doar pentru pacient, alteori doar pentru terapeut (și măiestria lui va consta în a face de așa maniera încât … Continuă să citești Pe culmile sufletului tău
Într-o zi, „din senin” – și pun ghilimele pentru că, în terapie, subiectele de discuție nu apar din senin, există o înlănțuire de idei, uneori greu sesizabilă, menită să scoată efectiv din străfundurile sufletului toate câte sunt de rezolvat. Așa s-a întâmplat și în ziua aia în care Decebal, ultimul dintre terapeuți, și-a adus aminte că în 2010 a fost la un curs de constelații … Continuă să citești Copiii nenăscuți
Pași către propriul suflet 