Am crezut mult timp că vreau să fiu cineva. Când, de fapt, eu voiam să fac ceva, voiam să nu trec prin lumea asta fără să fi făcut ceva. Cred totuși că mi-am dat seama destul de repede că era nevoie să fiu cât de cât cineva pentru ca oamenii să mă creadă că vreau să fac ceva. Cineva-ul asta s-ar putea să ne încurce … Continuă să citești [Gânduri între două terapii de la Ligia Moise]
Am momente când rătăcesc drumul, cum spun eu. Adică, momente în care simt zbuciumul gândurilor legate de politică, de nivelul de evoluție al omenirii care se opintește încercând să nu devină bună și, coborând pe pâlnia realității, de la acest macro pe care mintea îl poate cuprinde doar la nivel abstract, deci tot mărind zoom-ul, ajung și la neajunsurile din viața mea pe care le … Continuă să citești Relațiile bune
Am câteva plante în… viața mea care, efectiv, mi-au redefinit o lecție de viață, un truism pe care de altfel îl auzim, îl vedem sub formă de meme-uri acela că, ceea ce ești menit să fii, ești oricum, oriunde, vei „înflori” și te vei dezvolta indiferent de locul în care ești sau vei ajunge. Una dintre plante este în cabinetul terapeutului meu, are deja o … Continuă să citești Rezistență, pace și cadență 😃
La fel ca Elif Shafak în „Lapte negru” am și eu niște multe femei și o doamnă care mă salașluiesc și, din când în când, se arată lumii, oamenilor, interacționează cu ei prin interfața asta de carne care se tot modifica o dată cu trecerea anilor. (Chiar, să vă duceți să vedeți Lapte negru la Nottara, o punere în scenă care m-a lăsat cu gura … Continuă să citești Gânduri despre lucruri care ne bucură
Vacanța asta este despre a uita. Despre ce trebuie să uit și despre ce am uitat și nu ar fi trebui să uit. Uitasem să zâmbesc tot timpul. Mă rog, aproape tot timpul sau în majoritatea timpului am uitat să fiu zâmbitoare. Acu’, mă gândesc că zâmbind e ca și cum aș pune un paratrăsnet care să mai îndepărteze din toate intemperiile vieții și eu … Continuă să citești Ce trebuie și ce nu trebuie să uiți
Între ’89 și ’94 am lucrat într-o fabrica de carosat mașini care încă mai există, așa că, teoretic aș fi putut fi și azi funcționar economic. Teoretic… Dar ce vreau să vă spun este că mi-am adus aminte de o întâmplare povestită chiar de protagonistă. Cine a lucrat într-o fabrica știe că ăla e un loc unde toată lumea știe despre toată lumea, toată lumea … Continuă să citești Căci, ce e viața fără râs?
De multe ori în viața asta care îmi pare a fi din ce în ce mai lungă am avut momente în care mi s-au făcut nedreptăți care mai târziu s-au dovedit a fi mai mult mici deturnări care m-au ferit de un rău mai mare posibil dacă aș fi rămas în situația respectivă sau „mica întâmplare” de atunci mi-a fost de mare ajutor mai târziu … Continuă să citești Mâna care ascultă
Pași către propriul suflet 