Chiar dacă acum nu se vede, așa, din prima, câțiva ani buni din copilăria și adolescența mea am făcut sport de performanță. 😀 Atletism mai exact. Lucru care mi-a influențat mult evoluția mea ca om, cred că m-a disciplinat cumva, învățându-mă ce înseamnă să faci parte dintr-o echipa dar și ce înseamnă să te lupți cu propriile limite și să treci dincolo de ele. Să fii … Continuă să citești Amintiri vindecătoare

Multora dintre noi, nu ne este greu să înțelegem ci, să asimilăm ce s-a întâmplat într-un moment al vieții, ce eveniment a venit, a schimbat sau a deformat realitatea pe care o știam. Înțelegem cognitiv și realist dar ia ceva timp să îl asimilăm ca fiind al nostru. Tendința este să zvârlim încolo ce nu ne este pe plac, să le așezăm într-un unghi din … Continuă să citești Suma întâmplărilor ești tu

Înainte să spun despre mine că am o problemă mentală/psihică e musai să mă uit în jurul meu să văd lângă cine trăiesc și în ce context socio-economico-politic trăiesc. Înainte să spun despre mine (sau doar să gândesc fără să-i mai anunț și pe alții) că aș fi anxios, depresiv, că am ADHD, că am fobii și deci, să concluzionez că sunt un om cu … Continuă să citești Invitație la reevaluare

După ce intri în scara blocului în care locuiesc dai de un mic holișor (cum ar fi spus Buni, pentru că, nu știu să spun de ce sau de unde avea obiceiul ăsta de a folosi dimininutive) care este un spațiu în care sunt situate cutiile de scrisori. Hmmm… de parcă cine mai primește scrisori? Primim facturi, pliante pentru te miri ce prostii, iar în … Continuă să citești Ușa din spatele nostru

N-am fost niciodată bolnavă până acum 3 sătămâni în sensul să zac în pat. Pentru că asta înseamnă să fii bolnav pentru mine: să te invalideze, să te pună la pat, să nu fii în stare să faci nimic. Așa, dacă te miști, mai cu sprijin, mai încet dar ești apt să te îngrijești singur, din perspectiva mea, nu este chiar boală. Știu că așa … Continuă să citești Am „înfrânt” încă o dată

Nu întotdeauna e nevoie să înțelegm cuvintele pe care le auzim, semantic mă refer, pentru că putem, în anumite momente, când suntem suficient de liniștiți să ne lăsăm cuprinși de ceea ce un om vrea și poate să transmită prin emoția care însoțește cuvintele poporului său. Așa mi-a arătat mie viața, că putem să simțim cuvintele altui popor. Putem să ne lăsăm învăluiți în muzicalitatea … Continuă să citești Când înțelegem cu sufletul

Mi-am adus aminte că, într-un an în apropierea Crăciunului, o pacientă m-a întrebat cumva retoric: – Măi Ligia, cum ar fi să am globul de cristal și să nu știu ce întrebări să-i pun!? Iar asta m-a dus cumva cu gândul la această impotență cognitivă pe care o avem mulți dintre noi aceea de a nu ști ce întrebări să ne adresăm și ale căror … Continuă să citești Tu ce întrebări îți pui?

Am alergat, am sperat, am trudit – da, nu este doar un cuvânt cu iz arhaic ci, anu’ ăsta chiar am simțit că am trudit – m-am zbătut să mă odihnesc (da, sesizez contradicția în termeni dar încerc să mă exprim cât mai aproape de adevăr) și, la un moment dat, m-am trezit că nu a mai fost posibil să am lunea dimineață liberă și … Continuă să citești 2021

„Quid pro quo este o expresie în limba latină care înseamnă „ceva pentru ceva” sau „o favoare pentru o favoare”, folosită deci pentru a identifica un schimb de bunuri, în care un transfer depinde de celălalt.” (Wiki) Acestea fiind spuse, te întreb și pe tine cum îi întreb pe mulți alți oameni în cabinet: de câte ori te-ai gândit la relația ta de cuplu ca fiind bazată … Continuă să citești Quid pro quo