Ni se spune, vorbim între noi, este un subiect amplu de discuție cum că iubirea, relațiile de iubire, de prietenie, apropierea asta de alți oameni ne vulnerabilizează. Adică, această apropiere de alți oameni, la un moment dat, ne poate determina să fim așa cum suntem noi, așa cum simțim că putem și vrem să fim. Fără măști care să ne vândă bine, fără false pudori, … Continuă să citești Întrebări

Eu cred că un obiectiv bun și realizabil nu constă în a ne propune să nu greșim. E important să admitem că greșeala face parte din natura umană, că este ceva ce nu putem evita și de aceea este iluzoriu să credem că putem fi fără de greșeală. Dar ce cred că am putea face este să ne dăm seama care sunt momentele în care … Continuă să citești Frica de greșeală și greșeală făcută din frică

Eram în avion de vreo ora și mai bine. Dormisem și acum mă uitam pur și simplu pe geam. Era senin și avionul redusese din altitudine așa încât se vedeau parcelele, pâlcuri de pădure și un râu care șerpuia. „- Hmm, e cam mare să fie un râu. A… e Dunărea!” mă bucur eu, în gândul meu, că fiind lipsită total de orientare și cu … Continuă să citești Clipe

În ziua aia am întrat un pic grăbită și agitata pentru că trebuia să fac multe și eram deja obosita după toată săptămâna și mi se plimbau gândurile și nevoile prin cap (de dorințe nu mai pomenim 😁) și, deși știam că nu am să am timpul pe care mi l-aș dori, totuși, am intrat. Nu am trecut pe la toate icoanele doar m-am băgat … Continuă să citești Epifanie

Cea mai spectaculoasă întâlnire din viața asta de până acum. 😀 Trebuie să admitem că oamenii vin și pleacă din viața noastră. Așa cum și eu am apărut în viața unor oameni ca, la un moment dat, să trebuiască să plec. Dar, ce cred că trebuie să înțelegem este că fiecare apariție, oricât de meteorică ar fi, este alchimică, ne amprentează, ne transformă și oricât … Continuă să citești Scrisoare netrimisă IV

Anul ăsta se fac 7 ani de când a murit. Era cu doar 2 săptămâni mai mare ca mine. Când a murit avea 45 de ani, doi copiii minunați și multe amintiri de căcat. Am locuit pe aceeași scară în primii 25 de ani de viață, am învățat la aceeași școală primele 10 clase în aceeași clasă, ea era memoria mea ambulantă. Puteam să o … Continuă să citești Scrisoare netrimisă III

Visează, Doamne, tu pentru mine! Pentru că, toate visele pe care le-am avut Mai mult te-ai luptat să mă ferești de ele. Visează, Doamne, tu pentru mine! Și, în visul tău să pui iubirea ta pentru mine. Să pui speranța ta că vom fi mai buni. Cu fiecare zi mai buni. Visează, Doamne, că noi toți urmăm calea ta. Visează că toate îndreptările tale au … Continuă să citești Rugăciune de copil

În ultimii ani, am avut în mod constant în terapie oameni care erau în burnout. Adică oameni care se epuizaseră muncind. Ajunseseră pe fundul rezervorului lor de energie încât abia mai aveau putere să se târâie de la o zi la alta. Erau năuci – o expresie pe care o știu de la Buni – adică înțelegeau foarte greu ce se întâmplă în jurul lor, … Continuă să citești Burnout

La început, între 2 oameni există o prăpastie a timpului și spațiului neparcurs încă. Un spațiu al cuvintelor încă nespuse, al gesturilor frumoase cărora nu le-a venit timpul și al cuvintelor neîndrăznite încă. Practic suntem fiecare pe un mal de unde încercăm să ne facem văzuți, auziți cu speranța că, la un moment dat, vom fi și înțeleși. E o prăpastie a neiubirii, un spațiu … Continuă să citești Hăul dintre noi

„Zona de confort” – acea zonă „calduță” în care toate lucrurile sunt la locul lor și în care nu există riscul de a ne mai surprinde ceva – este una din cele mai mari păcăleli, este capcana perversă pe care viața ne-o întinde. Familiaritatea ei și absența răului o confundăm cu „binele”, credem că această îmbătare cu apă rece ne poate crea aceeași stare euforică … Continuă să citești Absența răului nu înseamnă că e bine