Mi s-a spus de câteva ori în viața asta că sunt „prea puternică” sau că sunt femeia-bărbat iar cel mai explicit și mai greu de digerat a spus-o Buși într-o minunată dimineață de vară, în Vama Veche, pe când stăteam cu cafeaua în față pe terasă la „Canapele” împreună cu el și cu Ancuța Coman, minunata colegă și prietenă din Timișoara. Evident că eram în … Continuă să citești Vulnerabilitate vs. Forță

Trebuie să ne iertăm pe noi și să îi iertăm pe ceilalți. Trebuie să ne iubim pe noi și să îi iubim pe ceilalți. Trebuie să avem grijă de noi așa cum avem grijă de ceilalți. Sau să avem grijă de alți oameni așa cum avem grijă de noi. Fiecare dintre aceste sentimente reprezintă o aripă care ne ajută să ne înălțăm. Avem nevoie de … Continuă să citești A iubi și a ierta

2010. Divorțez a doua oară. De data asta trebuie să plec din casa mea. Mecanismul  meu de apărare funcționează ca și până acum și fac totul pe pilot automat. Fac tot ce ține de mine ca lucrurile să iasă bine fără să îmi dau voie să simt ceea ce trebuie să simt. Oricum nu aș avea timp să simt. În momentele alea să simți este … Continuă să citești Suflete recondiționate

Știți momentul ăla dintre inspir și expir? Ați încercat să prelungiți conștient acel spațiu de timp care ne aparține și pe care îl înghesuim grăbindu-ne spre următorul gest menit să ne plimbe aerul prin plămâni? Nu să îmi țin respirația din cine știe ce motiv ci, să nu mai accelerez ritmul în care respir. Să nu mă mai grăbesc, să îmi dau seama de acel … Continuă să citești Stop cadru între inspir și expir

-Ce faci, fată, ai murit? -Nu, n-am murit? Dar tu, ai murit? -Nu, n-am murit? Și râdeam ca două căpiate de parcă mare glumă ce făcusem. După care ne aduceam la zi cu ultimele evenimente din viața noastră și cam pe acolo se termina conversația. Mă credeți sau nu, câțiava ani din lunga, minunata și colorata noastră prietenie care durează de 40 de ani, doar … Continuă să citești Scrisoare netrimisă II

Oricât de paradoxal vi s-ar părea, cu mâna pe inimă vă spun, în spital am râs mult de tot. (Fix pe apex țin mâna, în spațiul V intercostal 🙂 ). (Altă paranteză: știți bancul ăla cu baba care s-a împușcat în genunchi și când a fost întrebată de ce a făcut așa le-a spus că ea vrut, de fapt, să se împuște în inimă și … Continuă să citești Râsul ca o terapie

„Până când moartea ne va despărți” în multe cazuri, înseamnă până când moartea iubirii va duce la despărțirea noastră. Așa că, ce avem de făcut este să ne îngrijim de iubirea care s-a născut între noi așa cum avem grijă de corpul nostru pentru a-l menține sănătos. Nici aia nu prea se întâmplă? E, de undeva trebuie să începem. 😀 * Ca să putem aplica ceea … Continuă să citești Life is good if YOU make it good

Arhivăm zile, momente, ani și întâlniri fără ca de multe ori să putem să le dăm însemnătatea pe care o au. Ele se întâmplă, le înțelegem rostul pe care îl au în acel moment după care, pe unele le așezăm într-un colț de sulfet sau pe altele le punem cumva în frunte, în prim planul conștiinței noastre și astfel ajungem să fim acea întâmplare, acel … Continuă să citești Arhiva vieții tale