Așa mi-a ieșit într-o seară în terapie Life is not about fear, is abour love (da, în engleză 😛 ) încercând să „conving” omul din fața mea că există soluții. Ce trebuie să înțelegi este că motivul fricii, de cele mai multe ori, este doar o plăsmuire a minții tale, o neîncredere în tine dar și în oameni și așa ajungi să îți trăiești mai … Continuă să citești Life is not about fear

Există pauze în care trăim doar că nu le luăm seama. E spațiul ăla dintre o respirație și alta care este tot un timp doar că noi ne grăbim să tragem iar aer în piept fără să dăm importanță acelei liniști, acelei non activități care este tot viața noastră doar că fiind fără mișcare pare a fi fără miză. Fugim, de la o respirație la … Continuă să citești Spațiul dintre două respirații

Ne luăm frânturi de viață din întâlnirile cu ceilalți oameni ca și cum am încerca să reconstituim o imagine pe care ne-am creat-o cândva, în niște momente în care am crezut că viața ne va fi într-un anumit fel doar pentru că am întâlnit un om. Și, atunci când nu se întâmplă așa, atunci când moare o relație de iubire, moare un vis. Pentru că … Continuă să citești Ieșirea din matrice

Când lucram în spitalul Bagdasar am putut să văd munţii de la fereastra cabinetului care era situat la etajul 8. Ştim că Bagdasar-ul este situat în deal şi faptul că eram la etajul 8 mă mai ridica cu vreo 25 de metri. La fel ca în multe alte dăți îmi aduc aminte că și în dimineața aia eram epuizată şi uimită că am ajuns cu bine … Continuă să citești Poveste veche

Oare cum am ajuns să fim în competiție femeile cu bărbații? Oare când au decis femeile că trebuie să fie suficient de puternice încât să poată să intre în competiție cu bărbații? E posibil să se fi întâmplat atunci când bărbații nu au mai știut să le respecte și să le iubească pentru ca astfel ele să se simtă apărate în propria casă, în propria … Continuă să citești Competition kills love

Cât de bine e să visăm? Cât de natural ne vine să facem lucru acesta de a ne pierdem într-un spațiu care nu există dar care, într-un mod paradoxal, ne aparține doar nouă ? Și dacă e în natura noastră să visăm cu ochii deschiși oare asta nu înseamnă că sufletul s-o fi săturat să ne vadă cum ne învârtim mereu în același cerc unde … Continuă să citești Come away with me.

V-ați gândit că adevăratele cuvinte urâte nu sunt înjurăturile ci, cuvintele false, prefăcute? Cu înjurătura știi exact cum ești, pe unde ești în relația respectiva sau măcar la momentul respectiv. Dar ce chinul naibii e să descifrezi, să poți să alegi ceea ce este autentic de ceea ce este lipsit de valoare. Vă dați seama cât timp pierdem? O dată să ne ascundem sufletul de … Continuă să citești Şi-ţi auzeam gândurile cum mă priveau… [Anaïs Nin]

Am auzit replica asta de curând în filmul Clubul de carte Jane Austen şi m-a făcut să mă gândesc că e bine să ne luăm un partener pe „măsura” noastră. Poate că nu este narcisic gestul de a alege un partener foarte asemănător mie ci, pur şi simplu, este dorința de a face o alianță care să dureze. Poate că mai degrabă putem vorbi despre … Continuă să citești “O casnicie este la fel de puternică pe cât cel mai slab dintre parteneri este.”

Unii oameni sunt vidanjorii sufletului nostru. Da, unii oameni sunt ca niște vidanjori pentru sufletul nostru pentru că ne intră în cea mai întunecată dintre părțile sufletului și ne ajută să facem curat. Pătrund în acea parte din suflet în care am lăsat să lâncezească toate lucrurile urâte care ne-au amărât, toate cuvintele, gesturile rele făcute de necunoscuți sau chiar de oameni pe care i-am … Continuă să citești Despre rău, numai de bine