Facem economii în bănci, ne preocupăm de fonduri de pensie care să ne asigure un trai decent peste nuștiucâțiani dar, în cele mai multe dintre cazuri, nu investim mai nimic în relațiile pe care le avem cu ceilalți, în amintirile care se crează din întâlnirea asta sau emoțiile generate de ele. Nu avem un plan de menținere a stării emoționale la un nivel optim și nici nu ne gândim cu ce să ne umplem „cufărul de amintiri” al propriei vieți pentru ca, din când în când, să ne putem uita în urmă și să decretăm că a meritat.

Și nici măcar nu știm dacă apucăm pensia aia, dacă o să putem profita de agoniseala pentru care am alergat mai mult de jumătate din viață. Viață care a însemnat fiecare zi. O zi cum este cea de azi. Care e posibil să treacă fără ca să îți fi dat seama de fiecare oră (am ezitat dacă să scriu fiecare pas și fiecare minut) și cât de conștient/ă ai fost de tine, de gândurile tale, de nevoile tale, de tine în general, ca ființă a acestei planete, de suflet existent aici pe pământ, de om care joacă roluri, roluri care îi generează gânduri.

Cum nu totdeauna înțelegem că toate comportamentele noastre au fost determinate de gândurile datorate rolurilor pe care trebuie să le bifăm în fiecare zi, în fiecare oră, la fiecare pas. Și nu stăm să ne gândim că această însumare de gânduri și comportamente vor dicta calitatea vieții mele cu fiecare pas și fiecare rol, și fiecare gând și fiecare persoană și fiecare știre și fiecare discuție, și fiecare îmbucătură de mâncare și gură de lichid pe care o iei și o lași să facă parte din tine. O lași să devină TU, să te formeze și să determine cine ești tu azi.

Pentru că, ne place sau nu să credem, tot ce lăsăm să vină către noi, ne formează și ne formatează 😀 făcând din noi produsul acesta numit cetățean al acestei planete. Numai că, ce nu prea ne spune nimeni, este că stă în puterea nostră să ne făurim niște filtre care să nu lase să ajungă la noi toate câte sunt în lumea asta și nu ne fac bine.

Putem, în timp, să înțelegem care sunt oamenii, discuțiile, informațiile venite de la ei care nu ne fac bine. Stă în puterea noastră să alegem cărțile, filmele, știrile, emisiunile, spectacolele de teatru, de muzică, de dans pe care să le lăsăm să se așeze în mintea noastră; pe care să le lăsăm să ne învăluie sufletul să ne dicteze starea emoțională. Ele fac din noi oamenii pe care ceilalți oameni îi văd, îi percep și îi aleg (sau nu) să facă parte din viața lor.

Așa că, vin să te întreb:

Care sunt lucrurile care îți bucură sufletul?

Și dacă te bucură, te și îmbogățesc, fac din tine o versiune mai bună față de cea care ai fost ieri?

Ești conștient/ă de fiecare înghițitură, de fiecare sorbitură care lasă să intre în tine elemente ce-ți vor influența buna funcționare și, implicit, starea emoțională?

Care sunt emisiunile la care te-ai uitat, muzica pe care ai ascultat-o conversațiile pe care le-ai avut, oamenii cu care te-ai însoțit pentru o oră sau mai multe?

Dar gândurile tale – răzlețe sau recurente ori obsesive – ai fost atent/ă la ele? Ai putea să le spui pe toate unui bun prieten? 😛

Dar tu, doar tu, ești confortabil/ă cu toate câte îți trec prin minte? Ești sigur că aduc plus valoare în viața ta?

*

Fără să înțelegem toate câte le-am făcut și continuăm să le facem, nu vom înțelege în ce fel ne influențează modul în care trăim azi. Vom crede că „așa suntem”, vom spune „habar nu am de ce am zis sau am făcut așa”, vom da vina pe obiceiuri, pe moșteniri genetice, pe soartă, pe alți oameni care au fost răi cu noi, pe contextul socio-economico-politic în care trăim, ș.a.m.d. având falsa credință că nu de noi depinde să avem o calitate bună a vieții.

Când, de fapt, părerea mea este că tot ce avem de făcut este să fim treji în sensul de conștient de mine. De acțiunile mele, de nevoile și dorințele mele care au determinat aceste acțiuni și în general de fiecare gând ce-mi populează mintea în fiecare clipă. (Da, știu că am trecut de la oră la clipă dar dacă îți vorbeam din prima de clipa care ne trăiește sau pe care o trăim, poate te-ai fi speriat și n-ai mai fi lăsat să vină către tine textul meu de azi. 🙂 )

De aceea e bine să ne antrenăm să fim atenți la fiecare gând și la tot ce lăsăm să vină către noi și la „curățenia” pe care ne-o facem după ce mai trec și valuri de evenimente care nu ne fac bine. Cum facem curățenie? Cu momente frumoase în care ne-am lăsat sufletul să se umple de bucurie. Cam așa cum e în fotografia alăturată. 😀

Cu astfel de momente luate de la oameni, din cărți și spectacole, din întâlniri și degustări ne putem face o bancă de emoții la care să ne putem întoarce atunci când viața ne-o fi mai puțin prielnică.

Spor la umplut banca de emoții și trăiri frumoase vă doresc!