Ați observat că există o fascinație a oamenilor pentru farurile care ajută marinarii să ajungă la țărm? Sunt foarte multe fotografii făcute farurilor în toate anotimpurile și din toate unghiurile.

Asta m-a făcut să mă gândesc că undeva, în inconștientul colectiv, se află o semnificația pe care am dat-o acestei construcții de la malul mării. Construcție care a fost „inventată” pentru a ne ține departe de accidente, de pieire.

Acum, că traversăm perioada asta ce pare că nu vor să o încheie prea curând, mă tot gândesc că suntem ca pe o arcă a unui Noe cam rătăcit și el și căruia încă nu i se arată nici un far călăuzitor.

Oare cum ne construim farul care să ne călăuzească de fiecare dată spre acel loc unde să ne simțim în siguranță?

De fapt, e prima dată când mă gândesc că, pentru a construi un far, trebuie să știi care este acel loc la care te poți întoarce de fiecare dată.

Așa că, întrebarea este: care e locul tău la care să te poți întoarce indiferent dacă pe cerul vieții tale e senin sau e o furtună care-ți încurcă pașii?

Tu știi unde e locul acela cel mai propice pentru a-ți construi farul tău călăuzitor care să te cheme mereu și mereu?

Și dacă nu îl știi, ce mai aștepți pentru a-l afla ca astfel să poți să îți amplasezi acolo „un semn”, „o lumină” pe care să o găsești cel mai ușor în momentele de derivă?

Cum ar trebui să facem? Păi, în primul rând, trebuie să îți definești foarte bine ce anume îți aduce liniște? Care este locul acela unde te simți în siguranță pentru ca astfel să poți să faci din el spațiul cel mai luminos?

Și, într-o zi, după ce vei fi făcut multe drumuri de pe mare către locul acela unde te simți bine și în siguranță, poate începi să-ți construiești un far mare și luminos în propriul suflet. Pentru ca astfel, când s-or învolbura apele vieții tale, tot ce vei avea de făcut va fi să te așezi liniștit la tine în suflet, să te simți în siguranță cu tine însuți chiar și în mijlocul furtunii, să te oprești din zbucium – pentru că, nu-i așa, ești fix unde trebuie să fii – și să aștepți până ce va trece furtuna. Pentru că este știut faptul că și cel mai mare uragan tot se stinge odată și odată.

Ți-e frică să rămâi nemișcat în propriul for interior?

Asta înseamnă că încă nu ți-ai aflat puterea. Încă nu ai devenit conștient de toate cîte s-au întâmplat și de felul în care ai putut să faci față multor vicisitudini și habar nu ai cât de stabil e la tine-n suflet. Și pentru că nu ești conștient încă de toate acestea, te tot ghidezi după alte faruri, ale altor oameni pe care îi crezi mai puternici decât tine și nu faci altceva decât să hălădui pe mările vieții cu ochii după farurile lor.

Numai că asta te ține relativ aproape de locul unde ele se află și nu îți dă voie să explorezi mai mult și nici să înțelegi cât ai devenit de puternic, de echilibrat, de întreprinzător, adică nu te lasă să vezi că în tine s-a așezat expereință peste experiență și că pe tot eșafodajul ăsta, acolo, în spațiul din sufletul tău, s-a făcut loc să îți construiești propriul tău far lângă care să adăstezi când ești obosit și în care să te adăpostești când vremurile vor fi prea tulburi.

*

Fiți mai atenți ce ați devenit pentru ca astfel să puteți fii conștienți de spațiul acela din suflet unde să vă construiți propriul far. Așa nu va mai trebui să căutați alte repere și, cine știe? poate într-o zi veți lumina atât de tare încât alte suflete ce abia acum se află pe ele să se oprească și să se minuneze că voi aveți propria lumină călăuzitoare.

Și, iar nu am habar, doar zic și eu, poate o să le spuneți cum ați făcut de v-ați construit farul acela călăuzitor pentru ca astfel să îi ajutați să și-l construiască și ei pe al lor.