[Gânduri între două terapii de la Ligia Moise]

Am crezut mult timp că vreau să fiu cineva. Când, de fapt, eu voiam să fac ceva, voiam să nu trec prin lumea asta fără să fi făcut ceva. Cred totuși că mi-am dat seama destul de repede că era nevoie să fiu cât de cât cineva pentru ca oamenii să mă creadă că vreau să fac ceva. Cineva-ul asta s-ar putea să ne încurce … Continuă să citești [Gânduri între două terapii de la Ligia Moise]

Relațiile bune

Am momente când rătăcesc drumul, cum spun eu. Adică, momente în care simt zbuciumul gândurilor legate de politică, de nivelul de evoluție al omenirii care se opintește încercând să nu devină bună și, coborând pe pâlnia realității, de la acest macro pe care mintea îl poate cuprinde doar la nivel abstract, deci tot mărind zoom-ul, ajung și la neajunsurile din viața mea pe care le … Continuă să citești Relațiile bune

Gânduri despre lucruri care ne bucură

La fel ca Elif Shafak în „Lapte negru” am și eu niște multe femei și o doamnă care mă salașluiesc și, din când în când, se arată lumii, oamenilor, interacționează cu ei prin interfața asta de carne care se tot modifica o dată cu trecerea anilor. (Chiar, să vă duceți să vedeți Lapte negru la Nottara, o punere în scenă care m-a lăsat cu gura … Continuă să citești Gânduri despre lucruri care ne bucură

Ce trebuie și ce nu trebuie să uiți

Vacanța asta este despre a uita. Despre ce trebuie să uit și despre ce am uitat și nu ar fi trebui să uit. Uitasem să zâmbesc tot timpul. Mă rog, aproape tot timpul sau în majoritatea timpului am uitat să fiu zâmbitoare. Acu’, mă gândesc că zâmbind e ca și cum aș pune un paratrăsnet care să mai îndepărteze din toate intemperiile vieții și eu … Continuă să citești Ce trebuie și ce nu trebuie să uiți

Unde își bagă dracu’ coada

Unde își bagă dracu’ coada, lasa-L pe Dumnezeu să-și bage mare mila Lui. Întindeți o mână când vedeți că nu se poate ridica un om de jos, metaforic sau fizic. Faceți voluntariat. Căutați organizația a cărei activitate vă încântă cel mai mult și duceți-vă măcar să vedeți despre ce este vorba. Vă promit că veți avea niște surprize extraordinare din simplul motiv că 98% din … Continuă să citești Unde își bagă dracu’ coada

Căci, ce e viața fără râs?

Între ’89 și ’94 am lucrat într-o fabrica de carosat mașini care încă mai există, așa că, teoretic aș fi putut fi și azi funcționar economic. Teoretic… Dar ce vreau să vă spun este că mi-am adus aminte de o întâmplare povestită chiar de protagonistă. Cine a lucrat într-o fabrica știe că ăla e un loc unde toată lumea știe despre toată lumea, toată lumea … Continuă să citești Căci, ce e viața fără râs?

Orașul Varanasi

Puranas, cel mai vechi text hindus, începe cu: „A fost odată în Varanasi…”. Legenda spune că Shiva — zeul suprem, precum Dumnezeu al nostru — după ce s-a căsătorit, pentru că nu exista o ceremonie de căsătorie, obiceiul era să-și ducă soția acasă. Doar că el nu avea o casă și atunci a construit pentru soția lui, orașul Varanasi. Varanasi orașul care e treaz din … Continuă să citești Orașul Varanasi