Există oameni-păun și există oameni-colibri. Așa mi-a venit azi în minte că unii oameni sunt ca în metafora aceea cu pasărea colibri care, atunci când a început să ardă pădurea a zburat la primul loc cu apă, a luat un strop în ciocul ei și s-a dus să-l arunce peste foc. Toate animalele pădurii se retrăseseră în afară și, unii, văzând ceea ce făcea pasărea … Continuă să citești Oamenii-colibri
Renunță să mai faci din fiecare dialog o dispută pe care să o câștigi. Conștientizează care sunt lucrurile de care te temi și așa vei putea să îți vezi mai clar alegerile făcute. Așa vei putea să înțelegi mai bine de ce ești acolo unde ești. Sau, nu ești… Fă diferența între dragoste și atașament. Cred că cel mai greu mi-a fost să înțeleg: „Te … Continuă să citești Dacă vrei să trăiești în echilibru și armonie…
Multă lume spune că iubirea rănește. Nimic mai fals! Singurătatea rănește. Respingerea rănește. Să pierzi pe cineva drag rănește. Să fii mințit, înșelat, umilit, toate acestea rănesc. În realitate, iubirea este singurul lucru din lumea asta în stare să acopere orice durere precum un balsam și să o vindece în așa fel încat să ne putem simți bine din nou. Continuă să citești Acest balsam numit iubire
Problema în serialul Adolescență coruptă nu este că un copil a fost în stare de crimă. Gestul lui este un vârf de intensitate al atmosferei din școală la nivel micro dar și din societate și chiar din lume și din vremurile în care trăim, la nivel macro. De când încep cadrele filmate în școală se poate observa — cel mai repede și la îndemână — … Continuă să citești Filmul „Adolescență coruptă”
În loc de „mă abțin” putem să învățăm să spunem „aleg”. Adică, prin conștientizarea a ceea ce e bun pentru mine, să aleg să nu fac sau, din contra, să fac ceea ce îmi aduce binele. În loc de „mă lupt cu abstinența”, să aleg să nu mai fac rău corpului meu. În loc de „mai stau că poate se îndreaptă /își îndreaptă comportamentul” să … Continuă să citești Aleg să…
De câțiva ani, deja, trăiesc cu acest sentiment că au trecut cam repede cei 56 de ani dar, în contra partidă, asta mi-a adus sentimentul că fiecare nouă zi este ca un bonus din simplul motiv că am cam bifat tot ce se putea bifa în viața unui om obișnuit. (Cu asta, cu „obișnuit” nu m-am împăcat pentru că tot mi se pare că trebuia … Continuă să citești Frica de moarte
E foarte interesant să vorbești cu un om și să fii nevoit să sumarizezi ultimii 30-40 de ani din viața ta. Mă rog, care a trăit atît. 😀 Tendința naturală a fiecăruia dintre noi este să ne vindem bine astfel că, în acest proces mental de selectare și ordonare a mii de zile, vei vizualiza multe evenimente și întâmplări care atunci ți s-au părut importante, … Continuă să citești Oglinda cunoașterii de sine
Sunt în restaurantul unui hotel din Istanbul unde se aude un jazz drăguț pe fundal, unde se aude o limbă pe care o identific eu a fi turcă dar, realitatea este că doar aproximez; unde se mai aude și engleză destul de des și unde, absolut pe neașteptate se aude plânsul unui sugar. Este extraordinar cum păstrăm în noi amintirea care ne ajută ca, în … Continuă să citești Oamenii ca un ghem de amintiri
Trăim vremuri în care, cel mai probabil, mulți dintre noi s-au gândit măcar o dată cum ar fi dacă ar putea să salveze lumea de la autodistrugere. Cred… Habar nu am. Dar, mă gândesc, dacă mie mi-a trecut asta prin minte nu o dată, sigur s-au mai gândit și alții. După ce îmi dau seama că nu am cum, în loc să renunț, m-am gândit … Continuă să citești Să numeri zâmbete
Cât de mare trebuie să fie o ancoră încât să te poată ajuta să nu intri în derivă? Cât de mare să fie o ancoră și oare din ce ne-o construim încât să putem să îndrăznim să ne avântăm departe, cât mai departe? Și cum știm unde e „departele” nostru? Când știm dacă am ajuns sau am mai putea să mai forțăm (poate) ca să … Continuă să citești Ancora
Pași către propriul suflet 