De mulți ani mi s-a conturat în minte imaginea asta a noastră, a fiecăruia dintre noi în care suntem în același timp, parte din viața altui om dar de pe un alt palier. [Adică, așa cum m-am străduit să desenez în imaginea asta lipsită fiind de talent dar… dacă ai timp, ce să și faci cu el? :D]

Ce mi-ar plăcea mie să se întâmple după ce vei citi? Unul din următoarele lucruri:

Unu. Să faci un exercițiu de memorie și să-ți aduci aminte cum te-ai cunoscut cu partenerul de viață? Cam din care cerc a venit către tine 🙂 ? Cât de repede „(l-)ai trecut(-o)” prin toate celelalte categorii? Adică, pe bune, hai să ne imaginăm – uitându-ne la desenul făcut de mine – cum ar fi dacă am lua un om din cel mai îndepărtat cerc (adică, direct din „lumea” cea mare) și ni l-am băga fix în suflet? Fără să știm prea multe despre el/ea, lucruri simple, cum ar fi care e ultima carte citită sau când a simțit ultima oară că vrea să danseze de bucurie? Ori, care e fost momentul celei mai mari deznădejdi și cine (l-)a ajutat(-o) să treacă peste.

Vă mirați că nu vă regăsiți unul pe celălalt acum când petreceți atât de mult timp împreună și ajungeți foarte des să vă certați? Eu zic că, decât să ne certăm mai bine un cântec vesel să cântăm. Chiar, care este „cântecul vostru”? L-ați cântat vreodată împreună. Și, dacă aveți și copii, ei știu care este cântecul vostru? Păi, nu vreți mai bine să îl cântați și ei să vă asculte și să râdă de voi (cel mai probabil) 😀 ?

Eu spun că ar fi mai de folos ca, în cazul în care ați sărit peste niște etape atunci să începeți să le recuperați. Să învățați astfel să deveniți amici de film (și floricele), să încercați să găsiți hobby-uri comune, să vă auziți atunci când vă vorbiți pentru ca astfel să vă puteți înțelege unul pe celălalt. Așa cum suntem înțelegători cu prietenii a căror poveste de viață o știm. 😛

De fapt, întrebarea mea este: tu știi să îi fii partener de viață omului care acum se află în cel mai apropiat cerc din viața ta?

Nu te-ai gândit niciodată la asta? Nu-i nimic. Totul are un început. Important este să începeți de undeva.

Nu știi ce ar trebui să cuprindă „statutul” de partener de viață? E simplu: faceți lista împreună. Discutați-o. Negociați-o. Orice numai să vă mutați din zona aia în care sunteți in the middle of nowhere.

Și doi. Când vei întâlni un om „nou” să ai rabdarea de a îl cunoaște trecându-l prin toate acele cercuri pentru că, hai să fim serioși, cine nu îți poate fi măcar amic dacă nu prieten nu îți va putea fi partener pentru (o) viață. Și, oricum, observând și trecând prin diverse etape, îți va fi mai ușor să îți dai seama că unii nu se califică pentru o categorie cu mult înainte de a fi prea târziu. Sau că tu nu vrei să treci în următorul cerc al omului pe care abia l-ai întâlnit.

Cu alte cuvinte, să înțelegem mai bine ce căutăm noi în viața altui om și omul ăla în viața noastră. Că la întrebarea ce caut eu în viața mea? e nevoie de un alt demers. 😀

Spor la treabă!