Vacanța asta este despre a uita. Despre ce trebuie să uit și despre ce am uitat și nu ar fi trebui să uit. Uitasem să zâmbesc tot timpul. Mă rog, aproape tot timpul sau în majoritatea timpului am uitat să fiu zâmbitoare. Acu’, mă gândesc că zâmbind e ca și cum aș pune un paratrăsnet care să mai îndepărteze din toate intemperiile vieții și eu … Continuă să citești Ce trebuie și ce nu trebuie să uiți
— Și dacă am să fiu atrasă, la un moment dat, de un alt băiat? Numai nuanța asta, că ea nici măcar nu a început să îi numească bărbați, mă face să zâmbesc, undeva într-un colț de minte, pentru că nu m-ar lăsa inima să fac ceva care să-i dea impresia că râd de ea, așa că am zâmbit în mine. E o fată tânără, … Continuă să citești Despre simțire si despre rațiune
Ai o zi proastă sau doar te-a enervat șefu’, soția, bărbatul, copiii, traficul, situația geopolitică?Atunci citește textul asta poate ți-o fi de folos. 1. Retragerea într-un loc liniștit nu înseamnă să pleci la spa. 😦 Poate însemna că, dacă ești la serviciu sau acasă, să te duci la budă și… 2. Să te concentrezi asupra propriei respirații. De ce? Pentru că respirația este un act reflex … Continuă să citești Soluții pentru vremuri delicate
Îmi pun întrebări de genul: „Ok and now what?”. Un fel de: așa, deci, ne naștem, învățăm, ne căsătorim (sau nu sau de mai multe ori), facem copii (sau nu), uneori salvăm vieți (cei care ne-a fost dat să trăim asta), citim cărți, vedem spectacole de teatru sau filme care ne pun în prim planul conștiinței noastre bucăți din propria viață. Ne iubim cu alți … Continuă să citești Eu continui să sper
Acum câțiva ani buni am fost la un concert la Ateneu unde am ascultat duetul unor tineri ale căror nume, din pacate pentru mine, nu mi le pot aduce aminte. El cânta la vioara și ea la orgă parcă dialogând între ei în acest limbaj universal care este muzica. Au reușit să creeze o atmosfera aproape serafică acolo, în sala mare a Ateneului, făcându-mă astfel … Continuă să citești Binele meu
Există oameni-păun și există oameni-colibri. Așa mi-a venit azi în minte că unii oameni sunt ca în metafora aceea cu pasărea colibri care, atunci când a început să ardă pădurea a zburat la primul loc cu apă, a luat un strop în ciocul ei și s-a dus să-l arunce peste foc. Toate animalele pădurii se retrăseseră în afară și, unii, văzând ceea ce făcea pasărea … Continuă să citești Oamenii-colibri
Renunță să mai faci din fiecare dialog o dispută pe care să o câștigi. Conștientizează care sunt lucrurile de care te temi și așa vei putea să îți vezi mai clar alegerile făcute. Așa vei putea să înțelegi mai bine de ce ești acolo unde ești. Sau, nu ești… Fă diferența între dragoste și atașament. Cred că cel mai greu mi-a fost să înțeleg: „Te … Continuă să citești Dacă vrei să trăiești în echilibru și armonie…
Sunt în restaurantul unui hotel din Istanbul unde se aude un jazz drăguț pe fundal, unde se aude o limbă pe care o identific eu a fi turcă dar, realitatea este că doar aproximez; unde se mai aude și engleză destul de des și unde, absolut pe neașteptate se aude plânsul unui sugar. Este extraordinar cum păstrăm în noi amintirea care ne ajută ca, în … Continuă să citești Oamenii ca un ghem de amintiri
Cât de mare trebuie să fie o ancoră încât să te poată ajuta să nu intri în derivă? Cât de mare să fie o ancoră și oare din ce ne-o construim încât să putem să îndrăznim să ne avântăm departe, cât mai departe? Și cum știm unde e „departele” nostru? Când știm dacă am ajuns sau am mai putea să mai forțăm (poate) ca să … Continuă să citești Ancora
Pentru că e focul la care ne încălzim când vremurile ne sunt potrivnice. Este focul pe care îl folosim pentru a ne lumina ferestrele ochilor. 🙂 Focul nostru interior este combustibilul care ne dă putere să mergem mai departe, să punem pas după alt pas, să punem cuvânt după cuvânt pentru ca astfel să ne facem înțeleși, pentru ca pășind prin cuvinte către alt om … Continuă să citești De ce să avem grijă de propriul suflet?
Pași către propriul suflet 