La fel ca Elif Shafak în „Lapte negru” am și eu niște multe femei și o doamnă care mă salașluiesc și, din când în când, se arată lumii, oamenilor, interacționează cu ei prin interfața asta de carne care se tot modifica o dată cu trecerea anilor. (Chiar, să vă duceți să vedeți Lapte negru la Nottara, o punere în scenă care m-a lăsat cu gura … Continuă să citești Gânduri despre lucruri care ne bucură
Sunt în restaurantul unui hotel din Istanbul unde se aude un jazz drăguț pe fundal, unde se aude o limbă pe care o identific eu a fi turcă dar, realitatea este că doar aproximez; unde se mai aude și engleză destul de des și unde, absolut pe neașteptate se aude plânsul unui sugar. Este extraordinar cum păstrăm în noi amintirea care ne ajută ca, în … Continuă să citești Oamenii ca un ghem de amintiri
Cât de mare trebuie să fie o ancoră încât să te poată ajuta să nu intri în derivă? Cât de mare să fie o ancoră și oare din ce ne-o construim încât să putem să îndrăznim să ne avântăm departe, cât mai departe? Și cum știm unde e „departele” nostru? Când știm dacă am ajuns sau am mai putea să mai forțăm (poate) ca să … Continuă să citești Ancora
Habar nu aveam că un text atât de lung va ieși din mine, din străfundurile mele atât de repede și atât de clar. Sper să citiți până la sfârșit pentru că la final v-am lăsat o rugăminte. * Și dacă o să vă spun câteva povești în care NU EXISTĂ ceea ce vouă vi se pare esențial și de netrăit fără ele? Cum ar fi … Continuă să citești Și dacă aș scrie o carte?
Pași către propriul suflet 