Nimic din ce s-a întâmplat nu se mai poate schimba dar putem schimba felul în care povestim ceea ce s-a întâmplat. Putem renunța la patima cu care spunem cuvintele. Putem să schimbăm perspectiva din care privim, putem să adoptăm unghiul de vedere al celuilalt pentru ca astfel să înțelegem întreaga întâmplare sau poveste sau chiar o mare parte din viață admițând că celălalt om a … Continuă să citești Despre a fi împreună

Fiecare are propriul „el camino”. Că este cel al bolii, al abuzului sau abuzurilor de substanțe, al epuizării tuturor demonilor prin alergare, muncă sau luptă, fiecare are drumul său către propria înțelegere. Nu e despre cât de rău a fost (pentru că nici un drum nu este doar rău sau doar bun) ci despre cât am înțeles, cât am evoluat și cât am lăsat toate … Continuă să citești Drumul înspre mine

Când termini o carte de citit ai vrea să mai continui plăcerea oferită de lectură, de povestea în sine, de felul în care te-a făcut să vibrezi, să te pierzi în ea, să vezi cu ochii minții tale ceea ce o altă minte și-a imaginat și a reușit să pună totul în cuvinte, și așa, toate acestea ai vrea să nu fi avut sfârșit. Ți-ai … Continuă să citești Preaplinul din suflet

Am cunoscut multe mame ai căror copiii erau bolnavi. Am vorbit cu ele, le-am ținut în brațe și le-am lăsat să plângă cât le-a trebuit, le-am ținut de mână când vorbeau cu doctorii, lângă altele am stat fără să spun nimic, la câteva le-am luat copiii din brațe și i-am dus la sala de operații. Unul dintre ei râdea, era mic, nu avea 3 ani, … Continuă să citești Blue Monday

Mă gândeam că, și noi oamenii, suntem precum produsele din sectorul ala de la ikea „as is”. (Că la început nici nu înțelegeam ce-mi ziceau copiii. Adică eu înțelegeam „aziz” și mă gândeam că ce-o mai fi și aia da’ mi-au explicat concret într-o zi și așa am înțeles. ) Și azi, între doua terapii, mă gândeam că și pe noi ne fac unii din … Continuă să citești As is

Haina neînfricatei. Haina luptătoarei cu tot și toate. Haina învinsei și, peste ea, cea a învingătoarei. Haina neputinței. Haina celui care crede că a înțeles. Haina „deșteptei” suite pe scenă. „Haine” peste haine, straturi peste straturi menite să te protejeze. Etape de viață în care ți s-a întâmplat, ai crezut, te-ai frământat, te-ai îngrozit și atunci ai zis că tre’ să te ferești. A mai … Continuă să citești Haina de vreme rea

Nu mai așteptați rezultate spectaculoase, transformări și schimbări survenite peste noapte pe care vi le promit unii sau alții. Nu mai credeți toate prostiile și toate cifrele mari și umflate pe care vi le spun unii ca să vă atragă și să vă „vândă” un panaceu. Nu există așa ceva. Nu e posibil ca, ceva ce trenează de ani sau zeci de ani, să se … Continuă să citești Alegerea unui terapeut

Bunica mea era croitoreasă. Am mai scris despre asta. Numai că nu era doar o croitoreasă care încropea materiale care să îmbrace oameni. Mă rog, ea îmbrăca doar femei pentru învățase să facă asta între cele două războaie mondiale când lucrurile erau foarte împărțite și nu aveau voie femeile să facă haine pentru bărbați și nici bărbații pentru femei. Cert este că învățase din adolescență … Continuă să citești Rochia cu stele din paiete

De câteva săptămâni mi se tot plimbă o idee prin cap: cum ar fi ca atunci când murim, Judecata de Apoi să se întâmple în fața propriei conștiințe? Adică, partea ce mai bună din tine, partea cea mai curată a conștiinței tale, ne viciată de ego, să te aștepte undeva, acolo și tu să trebuiască să te așezi în fața ei și să depănați, practic, … Continuă să citești Alte întrebări, altă viziune