Câteodată unii oameni uită să vină la terapie. Și tu stai, nu te superi pentru că, la început, în pimele 10-15 minute, te gândești că întârzie și asta e. Dar nu faci nimic pentru că nu îți vine să te apuci să citești și, când ți-o fi lumea mai dragă, să trebuiască să te întrerupi. În mare parte din timpul acela în care aștepți, practic, … Continuă să citești Statuia Bunicii Necunoscute

Bună rău greșeala recunoscută da’ ce, Dumnezeu, ne facem cu greșeala necunoscută? Ce facem când nu ne dăm seama că am dat-o de gard și nici celălalt nu spune nimic? Și nu o face din varii motive: ❌Pentru că nu știe că are dreptul să spună „Stop!” atunci când îl „doare” și că are dreptul să pună granițe sănătoase dincolo de care nimeni, chiar nimeni, … Continuă să citești Greșeala necunoscută

Tu în ce măsori anul care a trecut? Care sunt lucrurile de care îți aduci aminte dacă te iau repede, repede? Cum ai învățat să stocheze amintirile de peste an? Sau cele de luna trecută sau de peste zi? Unde e cloud-ul tău? Ai parolă la el? Petreci mult timp pe acolo? Când te-ai uitat ultima dată pe pozele de acum un an, doi sau … Continuă să citești Poza ca un micro-cloud

Care sunt limitările noastre atunci când scriem și vorbim, practic, când ne exprimam pe noi înșine? Care sunt întâmplările sau oamenii care nu ne lasă să fim cine suntem, ceea ce suntem de fiecare dată când încercăm să ne exprimăm pe noi? Ce umbre din cel mai întunecat pol al sufletului nostru ne împiedică să fim autentici? M-am dus ieri pe râul Kabini, practic paralel … Continuă să citești Drumul prin propria junglă

Vă aduceți aminte toate diminețile ce abia au trecut în care ați patinat care către serviciu, care la cumpărături? Normal că vă aduceți aminte. De fapt, eu să vă spun sincer nu am mers. A fost așa un fel de mersul pinguinului (pingunii știm că sunt rândunicile care au mancat dupa ora 7 seara, da? Dulciuri.) iar în mintea mea era doar un gând: cum … Continuă să citești Fă bine, vezi binele, fii bine

Fata mea, acum mulți ani, pe când învăța să construiască mici castele din cuburi, de fiecare dată când reușea să mai pună un cub zicea „Așaa… ”. Știți vocea aia dulce de copil încă mirat de tot și toate care își construiește propria lume cu fiecare cub bine poziționat? E, așa zicea și ea și era concentrată, atentă la proces (am spune acum ) și … Continuă să citești Pomul vieții

Este o scena în filmul Naufragiatul în care, după ce personajul principal este salvat are loc o petrecere care, la un moment dat, se termină iar el rămâne singur în camera de hotel. Chestia e că tot ce putea să facă era să stea în fund lângă pat și să apese pe butonul veiozei de pe noptieră. Să aprindă și să stingă lumina fără nici … Continuă să citești Tăcerea care ne vindecă

Unu lucru foarte trist conștientizat de curând de mine este că multora dintre noi ne este mult mai ușor să ne simțim vinovați decât să facem efortul de a ne ști iertați. Ni se pare mai simplu să trăim cu gândurile, sentimentele și uneori somatizările, cu nopțile nedormite și alcool sau tutun consumate în exces decât să facem un plan care să ne ajute să … Continuă să citești Greșeala recunoscută

Liliac alb iarna.Ca și cum floristulAr fi avant la lettreȘi ar spune„Terminați cu prostiile!O să treacă…”De parcă, firav așa cum e,El, liliacul alb ca neaua,Ar putea fi stavilă gerului. E ca atunci când nu-ți vine să creziCă un alt omMai firav ca tine,Mai puțin înzestrat ca tine,Ar putea să fie norocul tăuÎntr-o zi sau mai mai multeCând îți susține pe umărul său,Capul tău obosit de … Continuă să citești Liliac alb