La un moment dat a trebuit să îmi schimb dioptriile și doamna optometrist mi-a sugerat să îmi pun și lentile de contact pentru distanță. Adică, într-un timp foarte scurt, cu cele două rânduri de lentile, am devenit un fel de robopsy  .

Ce-a fost nasol la abgradarea asta este că am început să văd praful așezându-se mult mai repede precum și alte mici imperfecțiuni ale mele sau alte altora 😀 . Când mi-am dat seama de „miracolul” ăsta, când toate astea m-au cotropit  (praf pe mobilă după doar 2 zile, riduri, alea-alea 😀 ) mi-am adus aminte ce mi-a zis un om drag cu ceva ani în urmă când m-am trezit cu el că divorțează, aparent nitam-nisam, așa încât n-am putut să nu îl întreb: „Măh, da’ ce-ți veni?!”

Răspunsul lui a fost ceva de genul, el fiind și un maestru al metaforelor: „Moise, știi cum e atunci când îți tot schimbă oftalmologul lentilele și când o pune p-aia bună e totul clar? Așa a fost și cu mine…”.

El și discuția asta cu el m-au făcut să mă gândesc că la fel se întâmplă și în viață când, lucruri pe care voiai să nu le bagi în seamă, care ți se păreau mai puțin grave și cu care credeai că ai să poți trăi, defecte ale unei vieți care nu te mai satisface sau ale unui partener căruia refuzai să-i vezi apucăturile indezirabile ai ajuns acum să nu le mai suporți.

Le știai și atunci, la început, dar ai crezut că o să renunțe la ele și va fi mai bine. Ai sperat, i-ai spus, l-ai/ai atenționat/-o, te-ai luptat cu frustrarea ta și cu încăpățânarea celuilalt continuând să pastrezi ochelarii deformatori ai iluziei. Până într-o zi când, dintr-o întâmplare sau cu ajutorul altui om, concretețea vieții tale a venit atât de clar în prim-planul conștiinței tale încât, oricât ai mai întors capul în altă direcție, nu a mai fost posibil să spui că e bine.

Schimbarea „dioptriilor” este o binecuvântare oricât de bulversantă ar fi și care poate veni către tine sub orice formă: de la o discuție cu un prieten, un pasaj dintr-o carte sau o terapie bine condusă. Ea nu face altceva decât să aducă acea ajustare care să-ți influențeze în bine calitatea vieții.

Mă rog, schimbarea aceea o vei face tu pentru că, vederea aceea clara, fara echivoc pur și simplu nu îți mai permite să menții în viața ta impostura, meschinăria, sufletele mici și chircite de răutate sau orice altceva care îți împietează liniștea sufletului tău.

Pentru că, rațional și cognitiv privind lucrurile, fiecare suflet își construiește liniștea pe baza listei de lucruri care contează pentru el, care îl fac pe el să vibreze și să se înalțe dincolo de urâțenia pe care noii ochelari (a se citi noua conștientizare) au adus-o în prim-planul conștiinței sale ajutându-l astfel să îndepărteze tot ceea ce nu îi este de folos.

Așa că, atunci când ți-o veni și ție timpul să le privești pe toate cu claritate, nu mai fugi de imaginea aceea oricât de neplăcută ar fi, gândește-te bine ce schimbări vrei să faci și fă-le cât mai repede pentru că timpul chiar trece fără să ne întrebe.