Îmi pun întrebări de genul: „Ok and now what?”. Un fel de: așa, deci, ne naștem, învățăm, ne căsătorim (sau nu sau de mai multe ori), facem copii (sau nu), uneori salvăm vieți (cei care ne-a fost dat să trăim asta), citim cărți, vedem spectacole de teatru sau filme care ne pun în prim planul conștiinței noastre bucăți din propria viață. Ne iubim cu alți … Continuă să citești Eu continui să sper
De câte ori ceva bun urmează să se întâmple, ceva rău încearcă să oprească asta. Așa se vede de la mine viața din locul ăsta în care m-a poziționat profesia mea. Tot timpul este cineva care, dacă nu pune piedică să cazi cu nasu-n țărână, măcar îți trage frână de mână. Practic, este ceea ce poporul român crede cu obstinație și anume că, atunci când … Continuă să citești Viața cu bun și cu rău
Există oameni-păun și există oameni-colibri. Așa mi-a venit azi în minte că unii oameni sunt ca în metafora aceea cu pasărea colibri care, atunci când a început să ardă pădurea a zburat la primul loc cu apă, a luat un strop în ciocul ei și s-a dus să-l arunce peste foc. Toate animalele pădurii se retrăseseră în afară și, unii, văzând ceea ce făcea pasărea … Continuă să citești Oamenii-colibri
Renunță să mai faci din fiecare dialog o dispută pe care să o câștigi. Conștientizează care sunt lucrurile de care te temi și așa vei putea să îți vezi mai clar alegerile făcute. Așa vei putea să înțelegi mai bine de ce ești acolo unde ești. Sau, nu ești… Fă diferența între dragoste și atașament. Cred că cel mai greu mi-a fost să înțeleg: „Te … Continuă să citești Dacă vrei să trăiești în echilibru și armonie…
De câțiva ani, deja, trăiesc cu acest sentiment că au trecut cam repede cei 56 de ani dar, în contra partidă, asta mi-a adus sentimentul că fiecare nouă zi este ca un bonus din simplul motiv că am cam bifat tot ce se putea bifa în viața unui om obișnuit. (Cu asta, cu „obișnuit” nu m-am împăcat pentru că tot mi se pare că trebuia … Continuă să citești Frica de moarte
Trăim vremuri în care, cel mai probabil, mulți dintre noi s-au gândit măcar o dată cum ar fi dacă ar putea să salveze lumea de la autodistrugere. Cred… Habar nu am. Dar, mă gândesc, dacă mie mi-a trecut asta prin minte nu o dată, sigur s-au mai gândit și alții. După ce îmi dau seama că nu am cum, în loc să renunț, m-am gândit … Continuă să citești Să numeri zâmbete
