De ziua mea :-)


Nu sunt nici veselă dar nici tristă, azi. Nu mă simt rău (slavă Domnului!) dar nu sunt nici în cea mai bună formă că mă mai doare pe ici, pe colo, prin părțile esențiale. 😀

„Zilele mele” anul acesta, au început de sâmbătă. Și au fost așa cum sunt la noi în familie cu mâncare și băutură, cu vorbit tare și, câteodată, unii peste alții. Eu cu fi-miu râdem cel mai tare și vorbim unul cu celălalt tare după care fi-mea ne atrage atenția că degeaba avem pretenția ca fiul sor-mii care are 4 ani să nu mai țipe „Când voi doi țipați ca doi căpiați unul la altul…”. Anul ăsta maică-mea n-a mai fost la ziua mea iar Andrei când eram în restaurant unde ei i-ar fi plăcut să fie 😀 a zis:

– Mamă, da să știi că mi-ar fi plăcut să fie și ea.

– Știu, mamă. Atât i-a fost ața pe mosor, cum zicea Buni. Și râdem amândoi în colțul gurii iar eu mă gândesc pentru prima dată în 54 de ani că nu am nici o amintire cu tatăl meu la ziua mea.

Anul acesta a fost anul surprizelor în sensul că am primit cadou de la copiii din dotare + iubita lui fi-miu 😀 un concert al Șamanului Mut, cum își spunea Bogdan Mihai Simion, când s-a lansat. Nu doar pentru mine, bre, a fost concertul. Am fost noi la 14th Lane unde s-a ținut și care e o cârciumă care mie îmi place tare mult și ei au fost foarte drăguți și a fost o seară pe chill cum s-ar spune și cu vin bun.

Numele acestui restaurant ăsta îmi aduce aminte cum descria plastic mamică-mea cum arată un bărbat foarte beat: „Parcă l-a lovit tramvaiul 14.” 🤭

Ideea e că nu mi-au zis care e cadoul: „E surpriză, mamă. Lasă nu tre să știi tu tot timpul…” Măi, dar tot am sunat-o pe Violeta, iubita lui fi-miu:

– Fată, știu că e surpriză…

– Ăăuu… oookey.

– 🤣🤣 Nuuu, că nu te întreb unde mergem dar te întreb cum să mă îmbrac. Că doar știi că asta e problema noastră, a femeilor.

S-a liniștit când a văzut că nu o descos, am râs, am stabilit ce și cum și aia a fost că, de fapt, mi-a plăcut tare mult să am parte de surpriză. Acum îmi dau seama că, au început să îmi placă surprizele când am încetat să mai fiu o persoană anxioasă. Yeeeiii!!

Ieri la biserică a fost sărbătorit preotul „mijlociu” cum îi spun eu pentru că e preotul bătrân Florian, cel de vârstă mijlocie Mihai și cel tânăr Silviu. Minunatul cor i-a cântat La mulți ani iar noi am aplaudat cu tot sufletul și când a am ajuns și eu la miruit i-am zis că ziua mea e mâine (adică azi) și ce mai bucurie a fost pe amândoi și ne-am îmbrățișat și am fost tare bucuroasă. După care, la scurt timp, în drumul spre casă m-am întâlnit cu o amică pe care am cunoscut-o la yoga și care avea un buchet mare de bujori abia cumpărat. După ce ne-am îmbrățișat cu bucuria revederii a tot insistat să-mi dea și mie câteva fire de bujor.

– Tu, i-am zis râzând, știi de ce ții neapărat să îmi dai flori? Pentru că mâine e ziua mea.

Și, bineînțeles că mi-a dat și ne-am mai îmbrățișat încă o dată și m-am bucurat foarte tare.

Ieri înainte să plec la biserică mă tot gândeam la pilda din Biblie care ne povestește că era un loc în Ierusalim unde oamenii se duceau să se îmbăieze și, asupra căruia, din când în când, se pogora duhul sfânt astfel încât, primul care reușea să intre în apa aceea se vindeca de orice boală. Și acolo, lângă locul ăla, Isus a găsit un om paralizat care era așa de mult timp și pe care l-a întrebat de ce nu intră să se vindece iar răspunsul a fost:

„Că n-am om.”

Și, în timp ce mă pregăteam să plec la biserică și mă gândeam la pilda asta m-am gândit că Omul meu este credința care sper să mă ducă înspre un acolo unde să pot mă vindec de toate relele.

Și mai am și oameni care sunt mâna care mă ridică, sunt cuvântul care mă alină, sunt cei cu care râd sau câteodată plâng sau dansez sau mă duc la shopping, la film, la teatru, în vacanțe, fac voluntariat din tot sufletul alături de mulți dintre ei adică, în general vorbind, trăiesc și chiar pot spune că de câțiva ani trăiesc bine.

Așa că, dacă vreți să îmi faceți o bucurie de ziua mea o puteți face în două moduri:

1. În cazul în care v-ați gândit că v-ar plăcea să îmi dați flori v-aș ruga mai bine ca acei bani să îi donați în contul Cortului Terapeutic:

ASOCIATIA ENABLE EMOTIONS
ING Bank Bucuresti Centrală
IBAN: RO44INGB0000999908081868
Cod SWIFT: INGBROBU

2. Înscrieți-vă la evenimentul de mai jos care mi-e tare drag și în a cărui valoare chiar cred și care nu e curs de dezvoltare personală, psihoterapie nici atât dar, este o modalitate prin care să te întâlnești cu tine și să faci planuri de viitor altfel decât ai făcut-o până acum. Proiectul se numește

Grădinița de adulți

https://www.facebook.com/events/5828467297278999/5828467303945665/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.