Am văzut în reluare emisiunea „Intrare liberă” de la TVR CULTURAL care a avut ca subiect scrisoare celor 13 culte care spune: „Religia ar trebui să poată fi aleasă de către elevi, la fel ca alte discipline din trunchiul comun, ca probă de examen la noul Bacalaureat, propus în proiectul legii Educației. Asta solicită 13 reprezentanți ai cultelor religioase recunoscute de statul român, într-o adresă comună trimisă ministrei Educației, Ligia Deca, obținută de Edupedu.ro.”

Imparțialitatea lui Marius Constantinescu m-au impresionat încă o dată pentru felul în care a reușit, cu aceeași eleganță pe care i-o știm, să conducă o discuție pe un subiect care, în zilele acestea, poate deveni de-a dreptul incendiar.

Pentru ceea ce urmează să scriu mi se pare importantă mențiunea că sunt o ortodoxă practicantă iar acest lucru, că pot să îmi practic religia, se datorează faptului că am găsit un loc și niște oameni care reușesc să creeze cadrul cel mai propice pentru a-ți găsi liniștea și a-ți crea propria legătură cu divinitatea.

Predicile de duminică ale preoților, pe lângă faptul că sunt adevărate lecții de catehism, fac trimitere și la contextul geopolitic și la istorie astfel încât ajung să te îmbogățească atât spiritual cât și intelectual.

Așa încât, aseară când vedeam în reluare emisiunea nu am putut să nu mă gândesc ce mare deserviciu face domnul Bănescu bisericii dar și societății în general pe care doar o agită, în nici un caz nu o ajuta să ducă o viață echilibrată, o viață îndreptată către binele celuilalt indiferent cine ar fi acesta.

Pentru că eu așa văd lucrurile: dacă o biserică din București, prin reprezentanții ei, reușesc să mă facă pe mine, Ligia, să îmi doresc să fiu un om mai bun, așa și BOR – la nivel macro – ar trebui să reușească să determine acest popor să își dorească să fie bun și plin de compasiune.

De aceea discursul doamnei Bartic, m-a uns pe suflet, „simplele întrebări” cu care a zis bine că ne-a lăsat și care, din păcate, încă sunt retorice sunt subiecte miezoase ce merită dezbătute în continuare. Doar că, acest context generat de BOR prin domnul Bănescu care s-a specializat în a spune nimic prin fraze lungi, întortocheate și manieristice și care folosește metode (modeste aș spune) de manipulare în discursul său nu fac posibil un dialog constructiv.

Dar, totuși, o întrebare a doamnei Bartic încă îi stăruie în minte: de ce religia învățată în școli, lecțiile de catehism în care se presupune că elevii are avea șansa să fie învățați să fie mai buni și plini de compasiune, de ce după 30 de ani de prezență a acestor lecții în școli avem atâta violență, avem bulling și suntem țara din Europa cu numărul cel mai mare de minore care au devenit mame?

Nu am să întru și în subiectul „homosexualitate și educație sexuala” pe care reprezentanții celor 13 culte dau dovadă că nu au reușit să le înțeleagă din punct de vedere științific. Mie mi se pare că refuză să înțeleagă cât de important este să vorbim deschis despre aceste subiecte care fac parte din natura umană pentru ca astfel să îi învățăm pe copiii și adolescenți să înțeleagă întâi din punct de vedere semantic ca mai apoi toate acestea să devină parte integrantă din viața lor.

Știți ce mi-ar plăcea mie să îi învețe preotul care predă la clasă? Două lucruri care pe mine m-au bulversat în cel mai bun mod și m-au făcut să mă gândesc la mine și la lume și la raportul dintre mine și ea, lumea, într-un mod cu totul diferit iar asta mi s-a întâmplat acum la 50+.

1. A zis Isus: „Puteți să vă temeți sau puteți să vă bucurați de puterea mea.” Îmi aduc aminte că în clipa aceea, în liniștea din timpul slujbei, am avut un aha!, mi-am zis: da, despre asta este vorba! Pot să învăț să fiu bună ca el pentru ca astfel să pot pot trăi în bucurie cu acesta forță extraordinară pe care ți-o dă bunătatea, milostenia, compasiunea. Acesta ar fi un lucru pe care mi l-aș dori să îi învețe, nu despre apocalipsă, pedepse, foc și iad. Întâi să îi învățăm Lumina ca astfel să se poată feri de Întuneric.

2.”Să îți iubești dușmanul.” Când am auzit în biserică aceasta frază ca un îndemn mi-a dat peste cap tot ceea ce gândisem până atunci.

Iertarea o înțelesesem, o practic, pledez pentru ea în cabinet și în workshop-uri dar nu mă dusesem la „next level”, nici nu mă gândisem că e posibil, că există și varianta aceasta. Încă nu înțelesesem că, la un moment dat, după ce sufletul tău va deveni atât de plin de iubire și compasiune față de aproapele tău, este posibil să te uiți la cel care a greșit – care și el îți este „aproapele” – și să îi vezi sufletul dominat de răutate, să îți dai seama de suferința acelei părți bune din el ce nu se poate manifests și asta să îți dea posibilitatea ca gândul ce-l îndrepți spre el sa fie plin de compasiune.

Eu asta aș vrea să li se spună copiilor în școli și atunci am găsi sensul prezenței religiei în școli. Iar dacă BOR ar auzi predicile din biserica la care merg eu ar învață și ei COMPASIUNEA, CUMPĂTAREA și IUBIREA față de aproapele lor care, metaforic vorbind, „aproapele” lui BOR este poporul român.

Așa să ne ajute Dumnezeu la toți și să ne dea gândul cel bun ca astfel să putem să luăm cele mai bune decizii!