Frica de greșeală și greșeală făcută din frică


Eu cred că un obiectiv bun și realizabil nu constă în a ne propune să nu greșim. E important să admitem că greșeala face parte din natura umană, că este ceva ce nu putem evita și de aceea este iluzoriu să credem că putem fi fără de greșeală.

Dar ce cred că am putea face este să ne dăm seama care sunt momentele în care contează cu adevărat să nu greșim.


Uite, eu mă gândesc că putem să greșim și să punem un pic mai multă sare în mâncare dar nu ar trebui să alegem să ne trăim viața fără să o condimentăm cu iubire, prietenie, armonie, tandrețe… (și continuați voi lista voastră.)


La fel cum ar fi OK dacă am rata o zi de de curățenie când suntem prea obosiți dar nu e OK să amânam la nesfârșit telefonul care să-l facă pe un alt om să simtă că e important pentru noi.


Și mai cred că nu ar trebui să lăsăm să treacă o zi sau mai multe fără să ne fi bucurat. Credeți-mă, în fiecare zi există o fărâmă de bine și de frumos de care putem să fim conștienți.


Sentimentele simțite n-ar trebui să zacă în noi nespuse și nici gesturile – mai mici sau mai mari – nu ar trebui să le lăsăm nefăcute din teamă sau din orgoliu oricine știe ce alte ambiții ale noastre. Nici măcar teama de a fi neînțelese nu ar trebui să ne oprească. Le putem completa cu vorbele potrivite pentru a putea să ne facem înțeleși. Pentru că, sincer și în cunoștință de cauză vă spun că sentimentele lăsate să zacă în noi, neexprimate, dor și apasă și câteodată chiar ne sufocă.


Până la urmă, părerea mea este că, ceea ce admirăm cel mai mult la întâlnirea cu unii oameni este că ne creează sentimentul de a ne simți confortabil în vulnerabilitatea noastră. Sentimentul că te simți autentic și întreg. Întreg însemnând expus și cu partea mai puțin bună din tine pe care celălalt ți-o știe și totuși alege să rămână acolo în relația aia de prietenie, de iubire, de partener de afaceri, de om-martor la viața ta. Și aleg să rămână acolo, în relația respectivă, cu sufletul împăcat conștienți fiind că l-au aflat pe celălalt și cu bune și cu rele. E așa cum le spun oamenilor în cabinet:

Atunci când te hotărăști să păstrezi un om în viața ta e musai să îi vezi defectele și să te gândești dacă poți trăi cu ele toată viața.

Poate că o găselniță a vieții este să admitem că nici noi nici celălalt nu este fără de prihană dar, în același timp să ne propunem să nu greșim în părțile esențiale ale vieții. Care sunt alea? Sunt convinsă că diferă de la om la om, de la relație la relație și de aceea textul de azi este doar o pledoarie să ne cunoaștem unii cu alții fără false pudori și fără make up-ul dat de frici și ego.

Cred că doar așa o să încetăm să mai fim singuri în această mare de oameni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.