Unele străzi sunt cvasicunoscute, oamenii știu de ele, merg pe ele și nu întotdeauna se întreabă de ce merg pe acolo și nu pe altă strada? De ce privesc sensul acela ca și cum ar fi unicul? De ce cred ca doar strada aceea – a se citi obiceiul acela – este singurul posibil.

Eu cred că mulți nu știu să se întrebe de ce nu s-au întrebat niciodată ce caută pe strada aceea?
Dacă ar face-o ar afla că urmează doar un model de a cărei sursă nu mai are nimeni habar. Mersul pe aceeași stradă este un model din seria „Așa e pe la noi…” care nu mai lasă loc la alte discuții, la alte interpretări.

Pentru că, în general, nu-ți este îngăduit să o întrebi pe mama de ce a făcut așa, de ce a urmat calea mamei ei care și ea, la rândul ei, mersese pe urmele pașilor mamei ei în ale cărei urme se vedea așa, abia zărit, amprenta multor altor generații. Nimeni din generațiile acelea nu-și întorseseră capul de așa maniera încât să poată să înceapă să-și privească calea pe care merg într-un alt fel. Să poată să înțeleagă cât de mult le limitează pașii și le ia orice perspectivă.

Că, poate dacă ar fi făcut-o, ar fi zis: „Ia stai, măh, că viața nu poate fi doar așa cum am văzut la mama.”

Ori, poate ar fi putut zice: „O mai fi și altă stradă care nu este așa de îngustă? O fi vreuna care să nu mă facă să mă simt atât de inconfortabil de parcă aș merge pe sfoară la circ? Pe cine să întreb eu dacă știe să existe o altă stradă?”

Păi, putem întreba un prof mișto (dacă mai suntem la vremea școlii), prof care o să mă pună să citesc povești ale infinitelor străzi care există. Și dintre toate să pot să aleg acele povești care mi-au făcut sufletul să vibreze, să mă las purtat de ele ca astfel să aflu care sunt acele lucruri pe care aș vrea să le aduc în viața mea. Chiar dacă, pe strada mea (și a mamei mele) nu s-a pomenit niciodată așa ceva.

Pot întreba un psihoterapeut care câteodată doar te așează într-o intersecție, îți povestește despre fiecare stradă pe care amândoi o „vedeți” și te face să înțelegi că ești suficient de capabil încât să o iei pe calea ta. O cale diferită de cea a predecesorilor tăi și mai potrivită pentru urmașii tăi din simplul motiv că este curățată de obiceiuri caduce, de resentimente și are măcar o linie fină de orizont după care să te orientezi.

Nu e nimic greșit să îți faci propria stradă chiar și dacă asta ar înseamna să mergi pe cărări nebătătorite. Nu e trufie să vrei să trăiești mai bine, mai informat, mai luminat la minte, mai liber în gândire, mai încrezător în forțele proprii și în propriul destin. Trebuie doar să vrei. Trebuie doar să ai conștiința faptului că meriți să trăiești în demnitate și bunăstare cu condiția să oferi la rândul tău aceste ingrediente.

Toate acestea te vor ajuta să îți construiești strada ta, pe care să îți trăiești viața ta, viață pe care ai ales să o trăiești așa pentru că tu ai înțeles că se poate așa și că este pe placul tău.

Nu este cu nimic greșit ca la un moment dat să o „cârmim” măcar un pic față de cum ne-au spus alții că se poate. Și, unde mai pui, că așa o să avem parte și de ceva aventură.