Uși în spatele altor uși. O ușă peste care dai și crezi că dincolo vei găsi ceea ce cauți, crezi că cifrul găsit îți va asigura pătrunderea în universul unui om și poate chiar către sufletul său.

O ușă în spatele unei uși pe care crezi că ai să poți intra spre propriul Eu și așa nu vei rămâne să trăiești în afara ta, a sufletului tău și care îți va permite să acționezi, să vorbești, să iubești în conformitate cu ceea ce ești. Dar constați că ușa care crezi că te va duce către partea cea mai autentică a ta sau a altui om de obicei dă spre o altă ușă al cărui cifru va trebui să-l afli și pe ăla, va trebui să-i dibui încuietoarea și felul în care poți să faci de așa manieră încât ea să se deschidă cât mai lin.

Uși în spatele altor uși pe care ne-am învățat să le ținem închise, ne-am învățat să rămânem în aerul ăla uneori stătut sau plin de miasme de care ne simțim atașați din simplul fapt că ne sunt familiare.

Uși în spatele altor uși care de multe ori ne țin în anticamera sufletului nostru și ne mirăm, la un moment dat, că nu știm să spunem despre noi ce ne place, ce nu ne place, ce ne dorim, ce ne bucură, ce ne face să ne simțim vii sau ce ne face să ne simțim iubiți, apreciați, ce anume ne întregește imaginea noastră despre noi înșine.

Ușile din spatele ușilor altor oameni dar și ușile din spatele ușilor noastre ne țin departe unii de alții și ne fac să ne urlăm singurătatea când, de fapt, suntem la aproximativ 4 uși și patru lacăte distanță unii de alții.
Pe care, dacă le deschidem, o să lăsăm lumina să pătrundă. Și cu ea o dată prietenia, iubirea și din când în când fericirea 🙂